Șapte bărbați și nici o femeie. Aceasta este imaginea prezentă pe buletinul de vot pentru alegerile prezidențiale din Austria Unii ridică din umeri, în timp ce alții văd asta ca o rușine pentru Austria și femeile din această țară! Unii, însă, se simt chiar uşuraţi. Diferitele reacții reflectă sentimentele mixte pe care alegerile sunt privite ca „afacere pentru bărbați”.
O „afacere pur masculină”, deși mai mult de jumătate dintre cei cu drept de vot sunt femei! Din punctul de vedere al unora, e, însă, un semn de sărăcie culturală.
Ce spune despre femei, societate, democrație când singurul moderator din prima discuție a celor șase contestatori ai lui Alexander Van der Bellen din centrul radioteleviziunii de stat – ORF, este o femeie? Femeile nu vor sau nu sunt dorite? La urma urmei, este vorba despre cea mai înaltă funcție din stat, care, ca o reamintire, este deschisă și femeilor.
De ce noi, femeile, nu am luat inițiativa, nu am selectat o personalitate potrivită, nu le-am convins să alerge și să le susținem activ?!
Irmgard Griss:
Nu aș fi candidat ca și candidat independent în 2016, dacă nu aș fi primit încurajarea și apoi sprijinul multora! Faptul că nici o femeie nu mai candidează de data aceasta, se datorează și nouă, tuturor. De ce noi, femeile, nu am luat inițiativa, nu am selectat o personalitate potrivită, nu le-am încurajat să concureze și nu le-am susținut activ? Faptul că campania electorală părea să se încheie înainte de a începe cu adevărat, cu actualul favorit Alexander Van der Bellen, nu este o scuză! Într-o alegere atât de importantă, femeile pot și ar trebui să-și arunce pălăriile în ring. Chiar dacă nu câștigă, întâlnirea cu mulți oameni le lărgește orizonturile. Sunt foarte fericită că am candidat pentru o funcție, în 2016. Pe atunci, la 69 de ani, eram încă la o vârstă la care aveam o șansă reală.
Un candidat credibil pentru cea mai înaltă funcție din stat trebuie să aibă o încredere în sine sănătoasă, o dorință de a-și asuma riscuri, o piele groasă și o convingere reală că poate face diferența în funcția pentru care candidează! Se pare că bărbații o au mai ușor. De multe ori, este doar un pas mic de la încrederea în sine, la excesul de încredere. Dar bărbații par să vadă mai clar că nu e nici o rușine să pierzi.
Ce păcat: niciunul dintre cele cinci partide parlamentare nu a considerat că merită să candideze o femeie! Acuzația vizează în special SPÖ și ÖVP, care, conform autodefiniției lor, sunt „partide majore, care sprijină statul”. Partidele ar trebui să nominalizeze pe cineva într-o alegere care are loc doar o dată la șase ani, pur și simplu, din cauza responsabilităților lor democratic-politice. Democrația trăiește din alegeri, cu candidați demni. Faptul că costurile de campanie pot pune o presiune asupra cuferelor partidului, nu este o scuză. Austria oferă una dintre cele mai mari subvenții pentru partide din Europa, dacă nu din întreaga lume!
IRMGARD GRISS
Născută în Deutschlandsberg în 1946, a fost președinte al Curții Supreme, candidat independent la alegerile prezidențiale federale din 2016 și membru al Consiliului Național (Parlamentul-n.n) din partea NEOS.
Nu este suficient să fii femeie singură. Asta e clar. Cu acest slogan, femeile SPÖ s-au mobilizat împotriva candidatului ÖVP, Benita Ferrero-Waldner, în 2004, pentru a-și susține candidatul, pe Heinz Fischer. Ferrero-Waldner a intrat în cursă în calitate de fost diplomat de top al ONU și ministru de externe. Cât de mult mai calificată ar trebui să fie ea? Menționez acest exemplu pentru că arată o problemă fundamentală: o candidată nu poate avea atâtea calificări, încât să nu fie acuzată că joacă cartea femeilor. De parcă bărbații ar fi trebuit vreodată să-și aducă bărbăția în campanie! Aparent, acest lucru îi califică automat, în timp ce, pentru femei este valabil opusul.
Femeile experimentează asta încă în atât de multe domenii încât, în ciuda calificărilor mai bune, sunt dezavantajate, în comparație cu candidații bărbați. Iar unele femei, însele, se percep ca fiind oarecum deficitare, mai ales în politică. Faptul că nici o femeie nu s-a prezentat la alegerile care au loc o dată la șase ani, pentru a rupe și mai mult aceste tipare anacronice, aruncă o umbră mare asupra acestor alegeri și a democrației noastre.
