FAVORIZAREA PROCURORULUI

19 septembrie 2022

274

Avocatul Răzvan Doseanu a atacat la CCR art. 335 alin. 1, Cod procedură penală, privind redeschiderea urmăririi penale: “Creează premisele unei inegalități de arme între procurorul ierarhic superior și persoana interesată, care are dreptul de a ataca soluția de clasare doar în termenul de 20 de zile de la comunicarea soluției, pe când procurorul ierarhic superior o poate face oricând, din oficiu” (Excepția)

scris de GEORGE TĂRÂȚĂ

Excelentă, excepția de neconstitutionalitate formulată de cunoscutul avocat Răzvan Doseanu (foto) din Baroul Bihor. Doseanu reclamă la Curtea Constituțională o gravă inegalitate de arme și o favorizare evidentă a procurorilor, în condițiile în care aceștia pot redeschide oricând un dosar penal clasat, în vreme ce soluția de clasare poate fi atacată de persoana interesată în termen de 20 de zile de la comunicarea ei.

Vineri, 16 septembrie 2022, judecătorul Dan Andrei Enescu de la Înalta Curte, a admis cererea avocatului Răzvan Doseanu și a dispus sesizarea CCR în legătură cu art. 335 alin. (1), din Codul de procedură penală. S-a întâmplat în cauza în care judecătorul Enescu a respins cererea Procurorului General, Gabriela Scutea, de redeschidere a unui dosar fabricat de DNA în 2016 împotriva judecătorului Antik Levente Farkas, de la Curtea de Apel Oradea și avocatului Răzvan Doseanu, dosar clasat de SIIJ în 2018 (click aici pentru a citi): https://www.luju.ro/scutea-a-reluat-vanatoarea-de-judecatori-procurorul-general-gabriela-scutea-a-fortat-redeschiderea-dosarului-fabricat-de-dna-impotriva-judecatorului-antik-levente-farcas-de-la-curtea-de-apel-oradea-si-avocatului-razvan-doseanu-judecatorul-dan-andrei-enesc

Concret, art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilește că: “Dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale”. Or, arată, în mod corect, Doseanu, în excepția de neconstituționalitate (atașată integral la finalul articolului), art. 335 alin. (1) Cod procedură penală, nu prevede nici un termen imperativ, în care procurorul ierarhic superior să poată dispune redeschiderea urmăririi penale, asta, deși, în alte cazuri, tot Codul de procedură penală impune termene clare procurorului ierarhic superior sau procurorului general.

În acest sens, avocatul Răzvan Doseanu acuză că lipsa reglementării unui termen în care procurorul ierarhic superior să poată dispune și solicita în instanță confirmarea redeschiderii urmăriri penale, lezează siguranța actului de justiție și a raporturilor juridice de drept penal, creează premisele unei inegalități de arme între procurorul ierarhic superior și persoana interesată, care are dreptul de a ataca soluția de clasare doar în termenul de 20 de zile de la comunicarea soluției, pe când procurorul ierarhic superior o poate face oricând, din oficiu, contravine dreptului la un proces echitabil din perspectiva soluționării acestuia într-un termen rezonabil, permițând redeschiderea urmăririi penale la un termen excesiv de la terminarea acesteia, deși soluția se poate pronunța exclusiv în baza actelor de la dosar și, nu în ultimul rând, creează o incertitudine substanțială justițiabilului, în pofida faptului că CEDO a statuat că acesta nu trebuie să rămână prea mult timp într-o stare de incertitudine privind soarta sa juridică:

“Observând dispozițiile art. 335 alin. (1) cod proc.pen., se constată că, prin nereglementarea unui termen imperativ, în care procurorul ierarhic superior să poată dispune redeschiderea urmăririi penale, ca urmare a infirmării soluției de clasare, pe motiv că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, apreciem că aduce atingere gravă dispozițiilor constituționale și convenționale.

(…)

În codul de procedură penală există câteva situații în care li s-a impus organelor de urmărire penală un anumit termen pentru verificarea actelor întocmite, în baza principiului ierarhiei organelor de urmărire penală, din care amintim, spre exemplu, art. 322 cod proc.pen., în care se arată că procurorul trebuie să evalueze materialul organului de urmărire penală în termen de 15 zile de primirea dosarului și să se pronunțe pe acesta.

Un alt exemplu ar fi termenul de 30 de zile în care procurorul general poate autoriza, în prealabil, punerea în mișcare a acțiunii penale, în condițiile în care urmărirea penală are ca obiect o infracțiune comisă în străinătate.

Un alt termen imperativ, și, probabil, cel mai bun exemplu, poate fi regăsit în același context juridic, al verificării actelor de urmărire penală pe cale ierarhică, observând art. 305 alin. (3) cod proc.pen., care impune un termen de 3 zile de confirmare de către procuror a ordonanței prin care organul de cercetare penală a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect.

De altfel, considerăm că situația privind analizarea oportunității infirmării soluției de clasare cu consecința redeschiderii urmăririi penale de către procurorul ierarhic superior în procedura prev. de art. 335 alin. (1) cod proc.pen., nu diferă, din punct de vedere procedural, cu instituția procesuală prev. de art. 339 alin. (4) cod proc.pen. și 340 cod proc.pen., reprezentată de plângerea împotriva soluției de clasare de către persoanele interesate. Or, deși este vorba despre aceeași chestiune juridică (reevaluarea materialului probator în vederea examinării legalității și temeiniciei soluției de clasare), părțile au dreptul de a-și exercita această cale de atac în termenul limitat de 20 de zile, pe când procurorul ierarhic superior poate să își exercite dreptul de a verifica existența sau inexistența împrejurării pe care s-a întemeiat clasarea, oricând, fără a fi limitat în timp.

În acest context, se conturează o evidentă inegalitate de tratament juridic între procurorul ierarhic superior celui care a dispus clasarea și persoanele interesate în atacarea soluției împotriva clasării, acestea din urma fiind limitate în timp de exercitarea dreptului, în caz contrar, demersul acestora fiind sancționat prin tardivitate.

(…)

Pe cale de consecință, apreciem că lipsa reglementării unui termen în care, potrivit art. 335 alin. (1) cod proc.pen., procurorul ierarhic superior să constate că nu există împrejurarea pe care s-a întemeiat clasarea, aduce gravă atingere dispozițiilor constituționale mai sus indicate prin aceea că:

lezează siguranța actului de justiție și a raporturilor juridice de drept penal;
creează premisele unei inegalități de arme între procurorul ierarhic superior și persoana interesată, care are dreptul de a ataca soluția de clasare doar în termenul de 20 de zile de la comunicarea soluției, pe când procurorul ierarhic superior o poate face oricând, din oficiu.
contravine dreptului la un proces echitabil din perspectiva soluționării acestuia într-un termen rezonabil, permițând redeschiderea urmăririi penale la un termen excesiv de la terminarea acesteia, deși soluția se poate pronunța exclusiv în baza actelor de la dosar;
creează o incertitudine substanțială justițiabilului, în pofida faptului că CEDO a statuat că acesta nu trebuie să rămână prea mult timp într-o stare de incertitudine privind soarta sa juridică”.

Soluția CCR este previzibilă

În aceeași excepție de neconstituționalitate, avocatul Răzvan Doseanu face trimitere la o decizie chiar a Curții Constituționale, în care s-a recomandat reglementarea unui termen pentru redeschiderea urmăririi penale. Astfel, Doseanu invocă Decizia CCR 25/2022, unde se precizează că: „Așa cum a reținut Curtea Constituțională – prin Decizia nr. 603 din 28 septembrie 2017, citată anterior -, ca regula generală, redeschiderea urmăririi penale este, sub sancțiunea nulității, supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile. O astfel de abordare a fost desprinsă din necesitatea punerii de acord a instituției cu exigențele art. 6 paragraful 1, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, prin hotărârile din 22 mai 1998, 3 iunie 2003 și 4 august 2005, pronunțate în cauzele Vasilescu împotriva României, paragraful 41, Pantea împotriva României, paragraful 236, și Stoianova și Nedelcu împotrivă României, paragraful 20, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că procurorii români, care acționează în calitate de magistrați ai Ministerului Public, nu îndeplinesc condiția de independență față de Executiv. Totodată, prin Hotărârea pronunțată în Cauza Stoianova și Nedelcu împotriva României, paragraful 20, Curtea de la Strasbourg a subliniat necesitatea ca posibilitatea acordată Parchetului de a redeschide urmărirea penală, să fie supusă autorizării unei instanțe naționale, care să fie obligată să examineze temeinicia unei astfel de cereri, în sensul aprecierii dacă redeschiderea cazului nu este inechitabilă sau perioada scursă de la încetarea anchetei nu este excesivă. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că lipsurile care apar în realizarea anchetelor inițiale nu sunt imputabile reclamanților și nu trebuie să îi pună pe aceștia în situații defavorabile. Așadar, procedura confirmării de către judecătorul de cameră preliminară a ordonanței de redeschidere a urmăririi penale reprezintă un remediu împotriva puterii discreționare a procurorului de a reactiva procesul penal”.

De asemenea, Doseanu precizează și că: “Prin Decizia nr. 25 din 27 ianuarie 2022, Curtea Constituțională a statuat că redeschiderea urmăririi penale reprezintă, în fapt, o notificare privind formularea unei acuzații oficiale în materie penală, împotriva persoanei față de care se solicită redeschiderea, putând prezenta, astfel, valența unui act intreruptiv de prescripție a răspunderii penale. În acest ultim context, este evident că reglementarea unui termen imperativ până la care să poată fi efectuată această verificare din partea procurorului ierarhic superior, se impune cu necesitate, având în vedere și considerentele Deciziei nr. 297/2018, unde se arată, de către Curtea Constituțională, faptul că persoana față de care se desfășoară un proces penal, nu trebuie să rămână prea mult timp în incertitudine cu privire la soarta sa, la paragraf 28, statuând că lipsa unui cadru previzibil, creează ‘pentru persoana în cauză o stare de incertitudine perpetuă, dată de imposibilitatea unei aprecieri rezonabile a intervalului de timp în care poate fi trasă la răspundere penală pentru faptele comise, incertitudine ce poate dura până la împlinirea termenului prescripției speciale, prevăzut la art.155 alin.(4), din Codul penal’”.

Art. 335 alin. (1) Cod procedură penală este contrar Constituției

În ceea ce privește încălcarea Constituției României prin prevederile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, avocatul Răzvan Doseanu indică următoarele dispoziții:

art. (1) alin. (5) din Constituția României, care prevede că „în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.
art. 11 alin (1) din Constituția României, care prevede că „statul se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce îi revin, din tratatele la care este parte” și alin. (2) „tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
art. 16 din Constituția României, privind egalitatea în fața legii.
art. 20 din Constituția României, alin. 1 „dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor, vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte”. Iar conform alin. 2, „dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”.
art. 21 alin. (3) din Constituția României, care prevede expres faptul că „părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil”.
art. 124 alin. (1) din Constituția României, care prevede expres faptul că „justiția se înfăptuiește în numele legii”.
art. 131 alin. (1) din Constituția României, care prevede faptul că „în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor”.
art. 132 alin. (1) din Constituția României care prevede faptul că „procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității”.
art 6. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că „orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care vă hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală, îndreptate împotriva sa…”.

Iată excepția de neconstituționalitate ridicată de avocatul Răzvan Doseanu și trimisa la CCR de judecătorul ICCJ Dan Andrei Enescu: