Avocatul Răzvan Doseanu a atacat la CCR Legea 118/2019 privind Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor: „Se permite luarea-n evidență a unor persoane arbitrar!… Obligațiile instituite ca urmare a înscrierii în registru sunt de intensitate mult mai ridicată chiar și decât obligațiile instituite de instanță când pronunță o pedeapsă cu suspendare!”
scris de VALENTIN BUSUIOC
Odată înscrisă în Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale (pe scurt: Registrul infracțiunilor sexuale), o persoană se vede supusă unei măsuri preventive de facto mai restrictive și mai invazive în viața privata decât măsurile preventive reglementate ca atare de Codul de procedură penală.
Semnalul de alarmă a fost tras de către avocatul Răzvan Doseanu (foto 1) în excepția de neconstituționalitate pe care a ridicat-o față de mai multe articole din Legea nr. 118/2019 privind Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor, precum și pentru completarea Legii nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare. La 14 aprilie 2022, în dosarul nr. 74/111/2022, judecătoarea Angela Tod (foto 2) de la Tribunalul Bihor, i-a admis lui Doseanu sesizarea Curții Constituționale a României cu cu privire la pasajele din Legea 118/2019.
În aceeași excepție de neconstituționalitate, maestrul Doseanu argumentează că, prin faptul că vizează inclusiv suspecții de infracțiuni sexuale (deci, nu doar condamnații definitiv), Legea 118/2019 răstoarnă prezumția de nevinovăție și afectează înfăptuirea actului de justiție. În acest sens, avocatul dă ca exemplu condițiile draconice în care o persoană poate obține scoaterea din registru – condiții care permit, astfel, menținerea individului în registru chiar și după reabilitare.
Nu în ultimul rând, avocatul Răzvan Doseanu reclamă că legea încalcă principiul neretroactivității legii penale, prin faptul că actul normativ se aplică chiar și pentru fapte comise înainte de intrarea ei în vigoare.
Iată pasajele din Legea 118/2019 pe care Răzvan Doseanu le-a atacat la CCR:
- art. 2 alin. (1) lit. a:
„În Registru se ține evidența: persoanelor fizice condamnate ori împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal, potrivit prevederilor Legii nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, precum și a celor față de care au fost dispuse măsuri procesual-penale în legătură cu infracțiunile prevăzute la art. 1 alin. (2) de către organele române competente”;
- art. 9 alin. (1):
„Înregistrarea în Registru se face:
a)automat, prin preluarea în acest sistem de evidență a informațiilor introduse în evidențele cazierului judiciar privind persoanele fizice prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) și b);
b)nominal, prin înscrierea datelor cu caracter personal și a datelor judiciare ale persoanelor fizice, prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c)”;
- art. 10:
„(1)Scoaterea din evidența cazierului judiciar a persoanelor fizice, în condițiile art. 15 din Legea nr. 290/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu produce efecte asupra datelor din Registru.
(2)Persoanele fizice înscrise în Registru în temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) se scot din evidență în una dintre următoarele situații:
a)faptele pe care le-au săvârșit nu mai sunt prevăzute de lege ca infracțiuni;
b)s-a dispus renunțarea la urmărirea penală sau clasarea față de ele ori s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal;
c)au trecut 10 ani de la data când s-a pronunțat o hotărâre definitivă de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei și nu s-a dispus amânarea sau revocarea acesteia;
d)au trecut 20 de ani de la data introducerii în Registru, dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 5 ani;
e)la împlinirea vârstei de 85 de ani, dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 5 ani;
f)au decedat.
(3)Persoanele fizice înscrise în Registru în temeiul art. 2 alin. (1) lit. b) și c) se scot din evidență după expirarea termenelor stipulate în comunicările statului de condamnare, în măsura în care aceste hotărâri nu au fost recunoscute de organele române competente.
(4)În cazul când în Registru există și alte mențiuni, se șterg numai mențiunile care impun scoaterea din evidență.
(5)Grațierea, prescripția executării pedepsei, amnistia sau reabilitarea intervenită cu privire la persoanele fizice înscrise în Registru, nu conduc la scoaterea acestora din evidența Registrului”.
- art. 11:
„(1)În scopul prezentei legi, persoana înscrisă în Registru este supusă fotografierii, înregistrării dactiloscopice, precum și prelevării probelor biologice, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, fără consimțământul acesteia.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică și persoanelor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) și c) aflate pe teritoriul României.
(3)Fotografierea, prelevarea datelor dactiloscopice, precum și prelevarea probelor biologice se realizează de către personalul Poliției Române instruit în acest sens, utilizând procedeele specifice de lucru și infrastructura existente la nivelul acestei instituții.
(4)În vederea efectuării operațiunilor prevăzute la alin. (1), persoana în cauză este înștiințată cu privire la obligativitatea de a se prezenta în termen de 5 zile lucrătoare de la înștiințare la sediul organului de poliție competent, pe raza căruia își are domiciliul sau reședința. Persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) și c) au obligația de a se prezenta la cel mai apropiat organ de poliție competent.
(5)Înștiințarea se transmite la domiciliul sau reședința persoanei înscrise în Registru și va cuprinde informații referitoare la: data înscrierii în Registru, temeiul legal al înscrierii, precum și obligativitatea de a se prezenta la sediul organului de poliție, în vederea preluării datelor prevăzute la alin. (1). În situația persoanelor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) și c), înștiințarea se face personal, de către organele de poliție.
(6)În cazul în care preluarea datelor prevăzute la alin. (1) se face în cadrul altor proceduri legale, înștiințarea prevăzută la alin. (5) nu mai este necesară. În această situație, persoana în cauză va fi informată doar cu privire la introducerea sa în Registru, precum și cu privire la prelucrarea datelor sale cu caracter personal și în acest scop.
(7)Dacă persoana înscrisă în Registru nu se prezintă la sediul organului de poliție sau dacă refuză să se supună fotografierii, înregistrării dactiloscopice sau prelevării probelor biologice, vă fi constrânsă la aceasta”.
- art. 12:
„(1)Persoanele înscrise în Registru au obligația de a se prezenta periodic la organele de poliție pe raza cărora domiciliază sau își au reședința, dar nu mai tărziu de o dată la 3 luni, pentru a comunica acestora informații relevante referitoare la:
a)profesia, meseria sau activitatea pe care o desfășoară;
b)mijloacele de existență;
c)persoanele minore, în vârstă, cu dizabilități sau vulnerabile cu care locuiesc sau cu care au intrat în contact în mod direct și sistematic;
d)unitățile de învățământ scolar sau preșcolar, taberele de copii, spitalele de copii sau orice loc frecventat în mod preponderent de copii, în care au avut acces în această perioadă;
e)adresa unde locuiesc;
f)modalitatea de comunicare cu organele de poliție.
(2)Persoanele înscrise în Registru au obligația:
a)de a anunța, în prealabil, organul de poliție pe raza căruia locuiesc, în cazul intenției efectuării oricăror deplasări din localitatea de domiciliu mai lungi de 15 zile, inclusiv cu privire la localitatea de destinație, scopul deplasării, perioada de deplasare și mijlocul de transport folosit;
b)de a se prezenta la organul de poliție pe raza căruia își stabilesc locuința, pentru a comunica despre aceasta și a fi luate în evidență, în termen de cel mult 3 zile”.
Redăm pasajele din Constituția României și din Convenția Europeana a Drepturilor Omului invocate de Doseanu:
- art. 1 alin. (5) din Constituție: „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie (care consacră principiul legalității)”;
- art. 15 alin. (2) din Constituție: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”;
- art. 23 alin. (11) din Constituție: „Până la rămânerea definitiva a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată”;
- art. 23 alin. (12) din Constituție: „Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii”;
- art. 53 alin. (1) din Constituție: „Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai daca se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav”.
art. 53 alin. (2) din Constituție: „Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței, dreptului sau a libertății”;
- art. 7 alin. (1) din Convenția EDO: „Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau omisiune care, în momentul săvârșirii, nu constituia o infracțiune, potrivit dreptului național sau internațional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât cea aplicabilă în momentul săvârșirii infracțiunii”.
Prezentăm principalul fragment din excepția de neconstituționalitate:
„În esență, dispozițiile Legii nr. 118/2019 (privind Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor, precum și pentru completarea Legii nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare), în ansamblul lor, intră în contradicție cu o serie de norme constituționale și convenționale, astfel cum sunt ele expuse în partea expozitivă a prezentei excepții de neconstituționalitate.
Astfel, trebuie observat faptul că acest registru este dedicat persoanelor care ‘au comis’ infracțiuni prevăzute de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. În cadrul acestui registru, se ține evidența persoanelor fizice condamnate ori împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal, potrivit prevederilor Legii nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, precum și a celor față de care au fost dispuse măsuri procesual-penale în legătură cu infracțiunile prev. la art. 1 alin. (2) de către organele competente.
În acest context, arătăm faptul că evidența acestui registru interferează cu garanțiile constituționale privind previzibilitatea și predictibilitatea legii. Deși acest registru funcționează ca o adevărată pedeapsa sau măsură preventivă (cu caracter aproape viager), totuși, el nu este aplicabil doar în situațiile în care s-a dispus condamnarea pentru săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prev. la art. 1 alin. (2) din prezenta lege, ci se aplică și persoanelor împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal, potrivit prevederilor Legii nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, precum și a celor față de care au fost dispuse măsuri procesual-penale în legătură cu infracțiunile prev. la art. 1 alin. (2) de care organele competente.
În primul rând, termenul ‘comis’ nu poate fi interpretat decât din perspectiva existenței unei hotărâri penale definitive, prin care o persoană a fost condamnată pentru una dintre infracțiunile prev. la art. 1 alin. (2) din prezenta lege, situație ce echivalează în fapt cu răsturnarea prezumției de nevinovăție, de care se bucură orice persoană, astfel cum este prevăzut în Constituție la art. 23 alin. (11), iar consecință firească este angajarea răspunderii penale sub o formă sau alta prevăzută de legiuitor.
În al doilea rand, teza a II-a și a III-a prezentului text de lege nu sunt predictibile și previzibile, întrucât termenul de ‘alte măsuri cu caracter penal’ sau ‘măsuri procesual-penale’ este mult prea vag și nu se poate identifica în concret sfera actelor care intră în această categorie, nici măcar apelând la cele mai minuțioase tehnici de interpretare legislativă.
În acest context, sfera persoanelor față de care se impune evidențierea în registru este neprevizibilă și nepredictibilă, astfel încât se permite luarea în evidență a unor persoane în mod arbitrar și fără o delimitare clare a condițiilor de eligibilitate.
Mai mult, pentru această secundă categorie de persoane, cărora le este destinată această lege, înscrierea în registru reprezintă o veritabilă instituire a unei măsuri preventive, astfel cum se poate observa din conținutul conduitei pe care respectivele persoane trebuie să le adopte.
Acest aspect generează un viciu de constituționalitate extrem de grav, care trebuie imediat remediat.
În continuare, arătăm faptul că, potrivit art. 9 alin. (1) din prezenta lege, înscrierea în acest registru se face automat, prin preluarea în acest sistem de evidență a informațiilor introduse în evidențele cazierului judiciar privind persoanele fizice prev. la art. 2 alin. (1) lit. a și b și nominal, prin înscrierea datelor cu caracter personal și a datelor judiciare ale persoanelor fizice, prev. la art. 2 alin. (1) lit. ‘c’.
Din lecturarea dispozițiilor art. 10 din prezenta lege, observăm faptul că această înscriere are, de regulă, caracter viager, întrucât condițiile de scoatere din registru sunt foarte greu de atins. În acest sens, în situația în care s-a dispus condamnarea pentru infracțiunile prevăzute în prezenta lege, spre exemplu, când au trecut 10 ani de la data când s-a pronunțat o hotărâre definitivă de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare la aplicarea pedepsei și nu s-a dispus anularea sau revocarea acesteia, în condițiile în care, în mod obiectiv, limitele de pedeapsă pentru majoritatea infracțiunilor nu permit aceste moduri de individualizare ale pedepsei. Alte condiții de ștergere din registru se referă la trecerea a 20 de ani de la înscriere, pentru infractorii condamnați le pedepse mai mici sau egale cu 5 ani ori atunci când ating vârsta de 85 de ani. Pe cale de consecință, în raport de limitele mari de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile prevăzute în prezenta lege, scoaterea din registru are loc cel mai repede după expirarea unui termen de 20 de ani, cu condiția ca pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul să nu depășească 5 ani de închisoare. Referitor la atingerea vârstei de 85 de ani, facem precizarea că aceasta este net superioară speranței de viață din România, care, în urma unor informațiilor de tip open source, se situează undeva în jurul a 75 de ani.
În continuare, arătăm faptul că, după ce a avut loc înscrierea automată sau nominală a persoanei în prezentul registru, automat, în sarcina acesteia sunt instituite o serie de obligații, precum ‘prezența periodică obligatorie la organele de poliție, nu mai târziu de o dată la 3 luni, pentru a comunica acestora informații relevante referitoare la ocupație, mijloace de existență, persoanele care locuiesc cu aceasta, locurile în care a avut acces, etc.
Mai mult, au obligația ‘de a anunța în prealabil, organul de poliție, în cazul intenției efectuării oricăror deplasări din localitatea de domiciliu, mai lungi de 15 zile, inclusiv cu privire la localitatea de destinație, scopul deplasării, perioada de deplasare și mijlocul de transport folosit’.
În altă ordine de idei, complementar tuturor măsurilor amintite anterior, conform art. 11 alin. (1) din prezenta lege, persoana înscrisă în registru este supusă fotografierii, înregistrării dactiloscopice, precum și prelevării probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., fără consimțământul acesteia.
Aceste măsuri sunt de o ingerință extraordinară în viață privată a persoanei luate în evidența registrului și impun o conduită mult prea împovărătoare, care excede chiar pedeapsa în sine.
Trebuie observat că obligațiile care sunt instituite ca urmare a înscrierii în registru, sunt de intensitate mult mai ridicată, chiar și decât obligațiile instituite de instanță atunci când pronunță o pedeapsă cu închisoarea, a carei executare o suspendă în condițiile art. 91 și urm. din Codul penal.
Practic, prin această înscriere în registru, i se aplică inculpatului o ‘sancțiune’ – aproape viageră, cum am arătat anterior – fără a exista nici un temei de ordin judecătoresc. Practic, aceste dispoziții legale trec peste autoritatea judecătorească, care, spre exemplu, poate considera că inculpatului îi poate fi aplicat un simplu avertisment, în condițiile art. 80 din Cod penal, făcând aplicarea instituției de drept substanțial a renunțării la aplicarea pedepsei. Or, în condițiile în care instanța de judecată dispune renunțarea la aplicarea pedepsei și aplică inculpatului un avertisment, este evident că a avut în vedere exact esența acestui mod de soluționare a acțiunii penale, în raport de faptul că nu se impune supravegherea sa pentru un anumit termen.
Inconsecvența de care a dat dovadă legiuitorul atunci când a reglementat condițiile de scoatere din registru, este dată și de faptul că a reglementat o condiție de scoatere de sub puterea registrului atunci când se dispune de către procuror renunțarea la urmărire penală (care nu reprezintă altceva decât o clasare în oportunitate), însă a instituit un termen de 10 ani pentru scoaterea din registru, atunci când un judecător dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, în condițiile în care cele două instituții de drept au fost reglementate din aceleași rațiuni și urmăresc aproximativ același scop (bineînțeles, ele se deosebesc în raport de modalitatea în care operează).
Astfel, aplicabilitatea acestor prevederi legale nesocotesc anumite principii constituționale, cum ar fi neretroactivitatea legii, predictibilitatea și previzibilitatea legii, respectarea prezumției de nevinovăție, înfăptuirea justiției, aplicarea unor sancțiuni doar atunci când legea prevede în mod expres acest lucru, subminarea oricărui efect al reabilitării și, nu în ultimul rând, restrângerea unor drepturi în mod abuziv.
Aceste dispoziții legale, asupra cărora solicitam exercitarea controlului de constituționalitate, permit înscrierea în registru a unor persoane care au fost condamnate în urmă cu foarte mult timp, chiar reabilitate, întrucât acestea nu sunt reglementate în acord cu principiul neretroactivității legii. În materie civilă, acest principiu este transpus prin art. 16 alin. (1) din Codul Civil, arătându-se că ‘legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă’, iar la nivelul dreptului penal, principiul este transpus la art. 1 alin. (2) din Codul penal: ‘nici o persoană nu poate fi sancționată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală, la data când a fost săvârșită’.
Cu alte cuvinte, aceste dispoziții, sub rezerva examinării constituționalității fundamentului, ar trebuie să fie aplicabile doar persoanelor care au comis infracțiuni după intrarea în vigoare a prezentei legi, întrucât este absolut necesar ca, la momentul săvârșirii faptei, destinatarul normei să cunoască toate sancțiunile și consecințele legale ale faptelor sale.
Inclusiv la nivelul Convenției Europene a Drepturilor Omului, s-a arătat faptul că nu este permis să se aplice o sancțiune mai drastică decât cele prevăzute la momentul săvârșirii infracțiunii.
O alta perspectivă de neconstituționalitate derivă din faptul că aceasta înscriere în registru se face automat sau nominal chiar în pofida inexistenței unei hotărâri de definitive de condamnare și instituie obligații în sarcina persoanelor, aidoma măsurilor preventive (prezentarea la organul de poliție, periodic, odată la cel mult 3 luni, furnizarea de informații către organele de poliâie, anunțarea în prealabil a oricărei deplasări, cu indicarea destinației, timpului de călătorie și a mijlocului de transport etc.), în condițiile în care organele judiciare nu dispun nici o obligație procedurală în sarcina făptuitorilor, astfel încât, în mod evident, efectul acestor prevederi legale încalcă atât prezumția de nevinovăție, cât și înfăptuirea actului de justiție.
Totodată, trebuie observat faptul că aceste prevederi legale anulează, în fapt, beneficiile reabilitării de drept sau judecătorești și se înfățișează într-o reală antiteză față de efectele reabilitării. Dispozițiile Codului penal reglementează faptul că, odată intervenită reabilitarea, ‘încetează decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare’, astfel cum este prevăzut la art. 169 din Codul penal. Or, este evident că, potrivit prezentei legi, înscrierea și menținerea în registru au loc chiar în pofida intervenirii reabilitării, astfel că legiuitorul, atunci când a reglementat aceste obligații, a nesocotit principiul legalității, prev. de art. 1 alin. (5) din Constituție, generând un conflict de lege.
Pe cale de consecință, apreciem că aceste dispoziții legale sunt în contradicție cu instituția reabilitării, care are ca efect încetarea oricărei decăderi sau interdicții ori incapacități rezultate din condamnare.
Nu în ultimul rând, înscrierea în registru, cu toate consecințele pe care le generează, reprezintă o restrângere nejustificată a drepturilor și libertăților individuale, neputându-se identifica nici o necesitate de reglementare a acestora, în raport de dispozițiile constituționale, prev. de art. 53 din Constituția României, în condițiile în care se constată o disproporție vădită intre situația care a determinat-o și măsurile la care este supus, ulterior, subiectul de drept. Astfel, se poate constata că subzistă o disproporție vădită, care aduce atingere drepturilor și libertăților individuale.
Pe cale de consecință, solicităm efectuarea unui control de constituționalitate a dispozițiilor prezentei legi în raport de principiile constituționale și convenționale, invocate în prezenta cauză”.
ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL EDITORULUI DE PE www.luju.ro: https://www.luju.ro/haos-in-legea-registrului-de-infractiuni-sexuale-avocatul-razvan-doseanu-a-atacat-la-ccr-legea-118-2019-privind-registrul-national-automatizat-cu-privire-la-persoanele-care-au-comis-infractiuni-sexuale-de-exploatare-a-unor-persoane-sau-asupra-minorilor-se
