Conform art. 25 din Codul Muncii, prin clauza de mobilitate, părțile în contractul individual de munca stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz, salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură. Totodată, cuantumul prestațiilor suplimentare în bani sau modalitățile prestațiilor suplimentare în natură sunt specificate în contractul individual de muncă.
Conform art. 43, 44, 45 și 46 din Codul Muncii, delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziția angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu, în afara locului sau de muncă obișnuit. Iar detașarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări, în interesul acestuia. În mod excepțional, prin detașare se poate modifica și felul muncii, dar numai cu consimțământul scris al salariatului. Totodată, salariatul delegat/detașat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Astfel că,
dacă în contractul individual de muncă, părțile au stipulat o clauză de mobilitate, potrivit căreia executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc fix de muncă, existând posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri, desfășurarea temporară a activității într-unul dintre aceste locuri nu constituie o delegare.
Daca în contractul de munca a fost prevăzută o rază teritorială sau anumite localități în care urmează să se desfășoare activitatea, orice însărcinare primită de persoana încadrată pentru a îndeplini anumite lucrări, în afara acelei raze, reprezintă o delegare. Dacă persoana respectiva își desfășoară activitatea în cadrul acelei raze sau localități, ea nu execută o delegare, ci își îndeplinește sarcinile în cadrul funcției pe care a încheiat contractul de muncă.
Ar mai fi de menționat că delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice în 12 luni și se poate prelungi pentru perioade succesive de maximum 60 de zile calendaristice, numai cu acordul salariatului. Refuzul salariatului de prelungire a delegării nu poate constitui motiv pentru sancționarea disciplinară a acestuia. Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
În schimb, clauza de mobilitate se negociază cu angajatorul și se introduce în contractul individual de muncă. Salariatul care a acceptat o clauză de mobilitate își va executa obligațiile de serviciu prin deplasări care pot să fie continue pe întreaga durată a contractului individual de muncă. Totodată, salariatului care se deplasează, ca urmare a mobilității, la locurile de munca înscrise în contractul individual de muncă, nu i se poate acorda diurnă.
În concluzie, există două posibilități:
Salariatul se află în deplasare la locul de muncă, întrucât este salariat mobil, și este menționat în contractul individual de muncă faptul că are posibilitatea de a munci în diverse locuri;
Salariatul este delegat, întrucât are un loc de muncă fix, iar acesta este schimbat prin decizia angajatorului.
Nota: Pentru aceeași deplasare a salariatului, nu se poate acorda și indemnizație de mobilitate și diurnă.
ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL EDITORULUI DE PE www.universulfiscal.ro: https://universulfiscal.ro/subiect/indemnizatia-de-mobilitate-poate-fi-cumulata-cu-diurna-acordata-unui-salariat/?utm_source=mailpoet&utm_medium=email&utm_campaign=buna-subscriber-firstname-or-default-reader-vezi-ce-spete-ne-au-trimis-colegii-tai-saptamana-trecuta_2