Institutul „Cantacuzino” este hârtia de turnesol a dezastrului în care se află Armata. Mulți ar spune că este irelevant și greșit. În contextul complexitatii pe care o presupune activitatea Oștirii, este riscant să reducem situația ei la cea a unui Institut de cercetare. Poate că au dreptate, dar…
Institutul „Cantacuzino” nu este un caz izolat. Nu este nici măcar „pacientul zero” al epidemiei care ne distruge Armata. Institutul „Cantacuzino” a fost un bolnav trecut în curtea MApN, unde se aștepta să primească tratamentul care să-l însănătoșească. A primit, în schimb, doza critică din infecțiile nosocomiale care ne macină Armata.
România are o Armată bolnavă. Corupția, abuzurile si traficul de influență au transformat-o într-o instituție care funcționează pe criterii specifice organizațiile mafiote.
Indivizi inculți, agramați, lipsiți de profesionalism au capturat nivelul decizional. Țopârlani, obedienți și servili au fost impuși în funcții de o cabală feroce și greu de destructurat. Personaje fără busolă morală și integritate sunt „promovate” pe baza unor principii și procedee copiate din stalinism.
Are loc o sacrificare tragică a instituțiilor fundamentale și a interesului public, pe altarul lăcomiei, arivismului si nesimțirii celor care distrug doar pentru că nu sunt capabili să construiască…
Legea este opțională în Armată
Situația conducerii Institutului „Cantacuzino” se poate constitui în studiu de caz. Extrapolată la nivelul Armatei, se transformă în adevăr trist și dureros.
Generalul de brigadă Oancea Florin a fost numit comandant (director general), printr-o procedură care ridică serioase suspiciuni privind legalitatea ei. Indiferent cărui domeniu primar de activitate s-ar raporta cineva (medical, militar, cercetare-dezvoltare). Ortopedul Oancea nu îndeplinește condițiile pentru a conduce Institutul „Cantacuzino” sau pentru a ocupa o funcție de general.
Baza legală reclamată pentru instalarea lui Oancea a fost art.1 (3) din OUG 66/2017. “Institutul „Cantacuzino” este unitate sanitară fără paturi cu statut de unitate militară și este condus de către un comandant (director general), cadru militar activ, numit de către ministrul apărării naționale, conform reglementărilor interne ale MApN, și cu avizul autorității de stat pentru cercetare-dezvoltare.”
Trebuie menționat că toate celelalte funcții de director general ale institutelor naționale de cercetare-dezvoltare / INCD sunt ocupate în baza HG nr. 576/2016 privind aprobarea Metodologiei de concurs. Incident fiind și art.21 din legea 319/2003, conform căruia “(1) Funcțiile de conducere în activitatea de cercetare-dezvoltare se ocupă prin concurs… (2) Funcțiile specifice de conducere (…) se ocupă, în condițiile legii, de personalul care îndeplinește următoarele condiții minime: a) pentru director general sau director, cel puțin CS II, care are și atestat pentru management în cercetare-dezvoltare …”
În situația Institutului „Cantacuzino” au fost eliminate prin „reglementările interne ale MApN”, condițiile general valabile. În mod special, obligativitatea gradului de cercetător și ocuparea postului prin concurs. Este modul prin care MApN se exonerează, prin norme interne, de imperativul legilor și al hotărârilor de guvern.
De altfel, am prezentat și cazul UNAp (aici). O instituție de învățământ superior unde rectorul nu are grad universitar sau activitate științifică. Situație generalizată în întreg sistemul medical și de educație/ învățământ din MApN.
Infecțiile nosocomiale: corupția și abuzul
Este deja notorie numirea în funcții de general a celor apropiați „Cabalei Ciucă”, în urma unor concursuri trucate sau chiar în lipsa acestora. În ce-l privește pe ortopedul Oancea, s-a preferat varianta „fără concurs și fără aviz”.
Pandemia era gravă și bântuia coronavirusul prin țară. Doar un general ortoped în fruntea „Cantacuzino” ar fi salvat națiunea de la extincție.
Oancea a fost numit director general al Institutului „Cantacuzino” fără să aibă grad de cercetător-știintific sau vreun fel de experiență în cercetare-dezvoltare. Fără să fie specialist în microbiologie/ imunologie sau atestat pentru management în cercetare-dezvoltare. Despre avizul autorității de stat pentru cercetare-dezvoltare, nici n-a mai fost vorba. Ce să avizeze? Ortopedul e ocupat cu handbalistele și Medlife-ul, n-are timp de prostii.
Reglementările înțelepte ale MApN au stabilit că Institutul nu mai are nevoie la conducere de o personalitate științifică. Un profesionist capabil să-l reprezinte la nivel internațional, cum s-a întâmplat anterior înrolării „Cantacuzino” în Armată.
Într-o societate schimonosită ca a noastră ar trebui inventată o nouă ramură a cercetării științifice. Una care să elimine infecțiile nosocomiale din instituțiile publice. Altfel, ajungem în logica militară care a decis că traumatologia (specialitatea lui Oancea) poate vindeca trauma suferită de Institutul „Cantacuzino”, în cei peste 30 ani de democrație mioritică. O traumă care a transformat corupția în plagă națională.
În logica politică, puterea este substitut pentru adevăr și dreptate. În logica societății românești, gradul militar este garanția competenței pentru orice funcție publică. Altfel nu se explică lipsa revoltei majorității.
Ilegal: militar și medical
Condițiilor minime și obligatorii, necesare conducerii unei unități de cercetare-dezvoltare, nu sunt singurele eludate în numirea ortopedului Oancea la „Cantacuzino”. MApN și-a făcut regulă din modificarea legilor prin ordine și dispoziții. Pur și simplu, le ignoră.
Ghidul carierei militare (aici) precizează condițiile minime pentru a ocupa o funcție de general. Astfel, art. 18 prevede pentru „coloneii în activitate, care se disting prin pregătire şi competenţă profesională” și care „au absolvit cursul postuniversitar de perfecţionare în conducere strategică (…)”, că „pot fi promovaţi în funcţii prevăzute în statele de organizare cu grade de general/similare şi/sau să li se acorde gradul de general de brigadă (…), pe baza hotărârii comisiilor de selecţie.”
Prin urmare, mai întâi era nevoie de competență profesională (în cercetare-dezvoltare), apoi, de un curs post universitar de conducere strategică și, în cele din urmă, o „comisie de selecție”. Prin definiție, „selecția” presupune alternativă, o alegere desfășurată în baza unor criterii, dintr-un grup. În cazul lui Oancea, a fost doar o aplicare a principiului de la Plenița, „așa vrui io”, singurul valabil astăzi în MApN.
Din punct de vedere medical am precizat (aici) că „exercitarea profesiei de medic este incompatibilă cu: calitatea de angajat sau colaborator al unităților de producție ori de distribuție de produse farmaceutice sau materiale sanitare”.
În concluzie, ortopedul Oancea nu a îndeplinit condițiile minime pentru a fi numit în funcția de comandant (director general) al Institutului „Cantacuzino”. Nu a îndeplinit condițiile pentru a ocupa o funcție de general. Cel mai grav, însă, nu a solicitat suspendarea dreptului de practică, ulterior numirii în funcție.
La fel ca în cazul multor concursuri sau numiri (inclusiv la Corpul de control al MApN), demonstrate ca fiind fraudate, viciate sau trucate, corupția din Armată se bazează pe puterea actului administrativ. Vom reveni asupra subiectului, într-un alt material.
Comandantul „Tufă de Veneția”
Era evident paralelismul ortopedului Oancea cu activatea Institutului „Cantacuzino”. Pentru a se evita situațiile jenante, la începutul anului 2022 a fost încadrat postul de director adjunct (director științific). Prin concurs, că doar MApN nu se joacă atunci când vine vorba de lege și transparență. Aiurea!
Anunțul, publicat pe site-ul instituției, nu menționa baza legală, dar plagia cu pasiune prevederile HG nr. 576/2016, privind aprobarea Metodologiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de director general la institutele naţionale de cercetare-dezvoltare. Adică, exact norma legală care trebuia aplicată în cazul generalului Oancea.
Ministrul și sfatul înțelepților din Armată s-au gândit că problema incompetenței comandantului se poate rezolva prin încadrarea unui adjunct, care să-i preia responsabilitățile. Că doar e general și obosește repede.
Este o rețetă pe care Armata o exersează cu succes de foarte mulți ani: comandantul poate să fie descendent din celebra „Tufă de Veneția”, oricum, nimeni nu-l deranjează. Primește sau moștenește un locțiitor (adjunct sau șef de stat major) competent și… poate dormi liniștit. Bineînțeles, există și excepții, dar, atât de puține, încât se pierd în mulțimea care stabilește regula.
În ce-l privește pe ortopedul Oancea, compatibilitatea lui cu obiectul de activitate al Institutului „Cantacuzino”, era mai limitată decât vocabularul „nașului” Ciucă.
Vom reveni cu detalii despre adjunctul și locțiitorul comandantului Oancea și cu zecile de milioane îngropate la „Cantacuzino”. Sau cu modul în care concursurile și numirile în funcții din Armată au transformat infecțiile nosocomiale din spitale în ambrozie și nectar.
Post Scriptum
Materialele noastre n-ar fi posibile fără sprijinul celor indignați de situația revoltătoare în care a ajuns Armata și instituțiile asociate ei. Mulțumim colaboratorilor și celor care au curajul să furnizeze informații și/ sau dovezi care aduc în atenție corupția, abuzul și traficul de influență din instituțiile publice.
Reiterăm disponibilitatea asigurării spațiului necesar dreptului la replică celor care se consideră lezați de conținutul articolelor noastre.
https://www.facebook.com/politicaapocalipsei
ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL EDITORULUI DE PE https://politicaapocalipsei.net/: https://politicaapocalipsei.net/2022/09/16/institutul-cantacuzino-si-infectiile-din-armata/
