Fraza a fost scurtă, dar a oferit o perspectivă grăitoare asupra viziunii asupra lumii a noului prim-ministru al Marii Britanii.
Răspunzând „juriul a ieșit”, când a fost întrebată dacă Emmanuel Macron era „prieten sau dușman”, Liz Truss și-a etalat acreditările eurosceptice, născute din nou, în fața audienței sale apreciative de susținători conservatori în timpul campaniei de conducere.
În ciuda tonului jucăuș al întrebării, răspunsul a prezentat-o pe Truss ferm drept opusul polar al președintelui francez iubitor de Uniunea Europeană. Liniile de falie ale Brexit trec prin numeroasele dispute dintre guvernele britanic și francez – de la drepturile de pescuit, la migranții trans-canal, de la haosul la fronitere, la apărare și securitate.
Boris Johnson, pe atunci încă șeful de partid a lui Truss, a intervenit într-o manieră caracteristică pentru a-l descrie pe Macron drept „un prieten foarte bun al țării noastre”.
Însă mandatul său a fost marcat de relații conflictuale și antagonice cu Franța și Uniunea Europeană în ansamblu, în ciuda pretenției sale că a „terminat” Brexitul și că există puține lucruri care să sugereze o schimbare radicală de direcție față de succesorul său.
Cândva, un susținător entuziast al apartenenței Marii Britanii la UE, Truss s-a transformat, după referendumul din 2016, pentru a deveni o pasionată de Brexit.
Temeri de escaladare „explozivă” în Irlanda de Nord
Chiar înainte de a deveni prim-ministru, Truss pusese deja guvernul britanic pe un curs de coliziune cu UE. Semnalele sunt că, odată ajuns în Downing Street, impactul nu va întârzia să apară. Lansându-și campania pentru fotoliul de premier, ea a enumerat proiectul de lege privind Protocolul Irlandei de Nord – „în fața intransigenței UE”, printre alte câteva realizări personale în guvern.
Acum, trecând prin Parlament, se deschide calea miniștrilor britanici să rupă o parte din acordul de divorț din Brexit, care acoperă teritoriul Regatului Unit.
„Acest lucru ar putea declanșa un război comercial și ar înrăutăți relațiile deja tensionate dintre Regatul Unit și UE”, a scris Anand Menon, directorul think-tank-ului „Marea Britanie într-o Europă în schimbare”, într-o lucrare care examinează politicile candidaților la conducerea conservatorilor.
Regatul Unit are timp, până la 15 septembrie, să răspundă la acțiunile legale intreprinse de UE la eșecul Regatului Unit de a implementa pe deplin controalele la frontieră cu Irlanda de Nord, în temeiul protocolului. Potrivit publicației Financial Times, Truss ia în considerare declanșarea imediată a Articolului 16 al Protocolului – o presupusă clauză de ultimă instanță, care permite oricărei părți să ia măsuri unilaterale de „salvgardare” pentru a depăși dificultățile „grave”.
Aliații lui Truss descriu astfel de tactici drept „poliță de asigurare”, subliniind că ea preferă o soluție negociată cu Bruxelles-ul. Dar Anand Menon susține că, chiar dacă proiectul de lege este retras, „în cazul în care Guvernul insistă asupra unei renegocieri a protocolului, este greu de văzut cum s-ar putea ajunge la un acord”.
Lordul Peter Ricketts, fost ambasador al Regatului Unit în Franța și oficial înalt al Ministerului de Externe, consideră că abordarea dublă a lui Truss – luarea de măsuri pentru a nu aplica Protocolul, în timp ce încearcă să negocieze cu UE, va aduce doar mai multe măsuri de represalii.
„Vom intra într-un ciclu descendent de reacție din partea UE, într-un moment în care avem un război major în Europa și avem cea mai mare criză a costului vieții, de o generație”, a declarat el pentru Radio BBC. „Guvernul ar trebui să întrerupă acest proiect de lege al Irlandei de Nord, pentru că, dacă este împins, este exploziv pentru europeni!”
Protocolul din Irlanda de Nord face parte din acordul Brexit, care a fost negociat și semnat de Boris Johnson. Statisticile arată că economia Irlandei de Nord a depășit-o pe cea a Marii Britanii de la Brexit, iar studiile de afaceri spun că majoritatea s-au adaptat la noile aranjamente, iar Protocolul nu se numără printre preocupările lor principale.
Dar unioniștii din Irlanda de Nord susțin că infrastructura portuară și aprovizionarea întreruptă slăbesc legăturile cu restul Regatului Unit. Ei au refuzat să intre în guvernul deconcentrat cât timp Protocolul este în vigoare. Truss a susținut că amenință acordul de pace din 1998 din „Vinerea Mare” și riscă să „spargă uniunea noastră prețioasă”.
„Resetare puțin probabilă” în relațiile mai largi UE-Marea Britanie
Când noul ministru de externe Truss a preluat negocierile post-Brexit privind Irlanda de Nord la începutul anului 2022, a fost binvenit în cercurile UE. Predecesorul ei, David Frost, fusese nepopular și considerat intransigent.
„După ce a intrat Liz Truss, aveam speranțe, dar uite cum a ieșit”, a declarat un diplomat înalt pentru euronews.com, în iulie. „Trebuia să fie mai pragmatică și a spus că vrea să rezolve problema, dar uită-te la ea acum. — ea adoptă o abordare mult mai extremă.”
„Chiar și cu o nouă conducere, este puțin probabilă o resetare radicală a relațiilor UE-Marea Britanie”, spun analiștii de la European Policy Centre, un think-tank cu sediul la Bruxelles, afirmând că „Truss întruchipează continuitatea” din epoca Johnson care a părăsit UE-Marea Britanie. relaţii „profund fracturate”.
„Depinzând de aripa eurosceptică a Partidului Conservator, este puțin probabil ca Truss să renunțe la abordarea ei dură… Acest lucru va afecta și mai mult relația UE-Marea Britanie”, au scris Fabian Zuleeg și Emily Fitzpatrick într-un comentariu, făcând referire la un raport conform căruia ministrul de externe de atunci fusese puternic influențat de grupul european de cercetare (ERG) pro-Brexit, al deputaților conservatori.
„Ar putea fi de așteptat la mai multe tactici johnsoniene de brimsmanship pe măsură ce un război comercial cu UE devine mai probabil. În plus, prin introducerea proiectului de lege (Protocolul Irlanda de Nord), Truss și-a afectat serios credibilitatea față de omologul său european, vicepreședintele Comisiei Maroš Šefčovič. reconstruirea relațiilor ar fi dificilă sub conducerea lui Truss”.
„Privind mai departe, multe vor depinde de protocol. Acțiunea unilaterală a Regatului Unit prin intermediul proiectului de lege privind protocolul ar include toate celelalte (cu excepția parțială a cooperării cu Ucraina) în ceea ce privește relațiile Regatul Unit-UE. Chiar și presupunând că proiectul de lege nu devine lege, nevoia de a rezolva disputa cu privire la Protocol va continua să domine relația”, a comentat Anand Menon în studiul „Marea Britanie în Europa în schimbare,” lucrarea sa despre cursa pentru conducere.
Cooperare pe fondul „Brexitului perpetuu”
Irlanda de Nord este departe de a fi singura zonă de dispută.
În timp ce guvernul britanic a lansat un apel oficial împotriva excluderii Regatului Unit din programele științifice ale UE, inclusiv Horizon Europe, Truss a acuzat UE că „caută în mod repetat să politizeze cooperarea științifică vitală”.
Ea a promis că va revizui toată legislația UE, încă aplicabilă în Regatul Unit până la sfârșitul anului 2023, promițând la începutul lunii august, că va „face din prioritate reducerea birocrației UE” în sectorul financiar.
„Modul în care este gestionat protocolul va avea cea mai mare influență asupra relațiilor Regatul Unit-UE, dar există și o întrebare cu privire la cât de eficient pot coopera Regatul Unit și UE dacă sunt implicate într-o concurență acerbă de reglementare”, avertizează Anand Menon.
„În calitate de prim-ministru, ea (Truss) nu ar fi dispusă să facă compromisuri cu Bruxelles-ul, continuând urmarea guvernului Johnson de „Brexit perpetuu” – stârnind în mod regulat și deliberat argumente în fața UE, pentru a oferi titluri pentru ziarele eurofobe”, afirmă Adam Harrison, de la European Consiliul pentru Relații Externe (ECFR), care a prezis, recent, pe baza recordului lui Truss ca secretar la Externe.
Există, totuși, unele dovezi că o astfel de poziție ar fi decalată cu opinia publică. Un studiu din iunie, realizat de British Foreign Policy Group (BFPG), un think-tank independent, spune că britanicii susțin „o gamă largă de forme de angajament cu Uniunea Europeană”.
„Britanicii susțin o gamă largă de domenii de cooperare cu UE, cele mai populare fiind reducerea barierelor comerciale, facilitarea libertății de circulație a oamenilor, a cercetării și a mediului academic, precum și cooperarea în politică externă atât regională, cât și globală”, spune autoarea Sophia Gaston.
Securitate și apărare: „O oportunitate ratată”
Într-un articol pentru ECFR din ianuarie, Isabella Antinozzi – analist de cercetare la Royal United Services Institute (RUSI), un think tank pentru apărare și securitate din Londra – a susținut că UE și Regatul Unit ar trebui să caute să revitalizeze relația lor în domeniile politice care evitase dezbaterile politice aprinse, cum ar fi cooperarea în materie de securitate.
În calitate de potențial prim-ministru, ea a scris că Truss a avut „un stimulent puternic pentru a începe din nou relația cu UE” și că „ar trebui să înțeleagă că securitatea și apărarea sunt domenii promițătoare în care să găsească încheierea durerosului divorț UE-Marea Britanie”.
Cu toate acestea, primul discurs al lui Truss în calitatr de secretar de Externe, în luna precedentă, abia dacă a menționat UE. Nici revizuirea din 2021 a Regatului Unit în domeniul Apărării, Securității și politicii externe.
Astăzi, Antinozzi spune că este pesimistă cu privire la orice îmbunătățire semnificativă a relației Regatul Unit-UE, sub conducerea noului premier.
„În primul rând, pentru că este puțin probabil să urmeze o politică externă radical diferită de predecesorul ei, așa că Brexitul perpetuu trebuie continuat. În al doilea rând, și poate cel mai important, pentru că arată, în mod constant, abilități diplomatice foarte slabe”, a spus ea pentru Euronews.
„Cooperarea în domeniul securității și apărării, mai ales după războiul din Ucraina, ar fi putut servi cu siguranță ca un canal funcțional pentru a remedia sau cel puțin a atenua certurile politice cu UE: sunt domenii bune de care să începem pentru a aprofunda sau a restabili legăturile politice. Dar dacă identitatea conducerii politice este impregnată de dorința unui conflict (artificial) cu UE, există doar atât de multă cooperare în apărare pe care o poate face.”
Cooperarea în domeniul apărării cu partenerii UE va continua cu siguranță, a adăugat ea, dar cu grupuri individuale sau grupuri mici de țări. În ceea ce privește inițiativele de apărare ale UE, Regatul Unit „nu a demonstrat nici măcar pe departe” dorința de a participa.
„Cu cât se schimbă mai mult…”
Evaluarea British Foreign Policy Group asupra recordului lui Truss ca secretar de externe sugerează că, în culise, nu totul este atât de sumbru pe cât sugerează confruntările publice.
„În afară de Protocolul din Irlanda de Nord, portofoliul UE fiind repatriat în Ministerul de Externe, ea a prezidat și o îmbunătățire modestă, dar nu nesubstanțială a relațiilor cu UE și a strâns legături cu mai multe state membre ale UE în timpul crizei din Ucraina”, a spus, într-o analiză a politcii externe a candidaților la conducere, în iulie.
Într-o declarație lungă despre Ucraina către Parlamentul britanic în aprilie, Truss a spus că guvernul „lucrează la o comisie comună cu Polonia” pentru a ajuta Ucraina la autoapărare pe termen lung. Ea a menționat „contactul constant cu aliații și partenerii”, dar nu a rostit niciun cuvânt despre Uniunea Europeană.
Charles Grant, directorul Centrului pentru Reforme Europene, a raportat în iunie, după o vizită la Paris, vorbind cu oficialii, că „relațiile britanico-franceze sunt, încă, îngrozitoare”.
„Toți francezii s-au săturat ca Johnson, Truss și informatorii lor continuă să spună „French soft on Ukraine” când, în fond, Marea Britanie și Franța au [aceeași] poziție”, a scris el pe Twitter. .
„Truss tratează lumea diplomatică ca și cum ar fi [conferința] partidului conservator, jucând mereu la galerie”, a spus el, citat de un diplomat.
Noul prim-ministru britanic și-a petrecut ultimele două luni dialogând cu membrii covârșitor de eurosceptici ai Partidului Conservator, dar acum trebuie să facă față lumii, în general.
Există temeri în cercurile UE că la tentația de a se deda la mai multe atacuri împotriva Bruxelles-ului pentru a distrage atenția de la crizele interne copleșitoare, ar putea fi prea greu de rezistat.
Analiștii europeni ar putea spera, împotriva speranțelor, că ea va trece printr-un fel de transformare inversă, pentru a oglindi conversia ei de la Brexit de la cei rămași la părăsirea ei și să se angajeze într-o acțiune spre reconcilierea cu UE.
Dar, în mod realist, cei mai mulți se așteaptă ca relațiile UE-Marea Britanie din epoca Truss, în comparație cu cea a lui Boris Johnson, să fie un caz de „plus ça change, plus c’est la même chose”.
