Judecătorul Ovidiu Galea cere eliminarea din noul statut al judecătorilor și procurorilor a interdicției ca magistratii să fi fost lucrători sau colaboratori ai Securității. Galea reclamă că membrii Guvernului și ai Parlamentului n-au o asemenea interdicție. Galea invocă decizii unde CEDO recomandă că statele să-i ierte pe colaboratorii serviciilor comuniste după o anumită perioadă
scris de VALENTIN BUSUIOC
Legislația românească nu trebuie să facă discriminări între politicieni și magistrați, solicită judecătorul Ovidiu Galea (foto) de la Tribunalul Bihor într-un punct de vedere trimis la 3 august 2022 Ministerului Justiției și Consiliului Superior al Magistraturii, în legătură cu proiectul noii legi privind statutul judecătorilor și procurorilor, care va înlocui Legea nr. 303/2004. Amintim că trei săptămâni mai tărziu, Guvernul avea să adopte proiectele celor trei legi ale justiției și să le trimită în Parlament.
Revenind la Ovidiu Galea, menționăm că magistratul se referă la art. 230 alin. 4, din proiect, care prevede în felul următor: „Dacă în urma verificărilor Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității se constată că persoana a fost lucrător sau colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică, persoana nu mai poate fi numită în funcția respectivă (n.r. de judecător, procuror, magistrat-asistent sau asimilat) sau, dacă este deja numită, este eliberată din funcție”.
Prevederea de mai sus este o detaliere a art. 6 alin. 2/1 din actuala Lege 303/2004: „Apartenența în calitate de colaborator al organelor de securitate, că poliție politică, are ca efect eliberarea din funcția deținută”.
CEDO recomandă iertarea
În punctul de vedere trimis MJ și CSM, judecătorul Galea invocă decizii atât ale Curții Constituționale a României, cât și ale Curții Europene a Drepturilor Omului. Este vorba despre decizii în care CEDO le recomandă statelor foste comuniste să nu mențină pe viață interdicțiile împotriva celor care au lucrat în sau au colaborat cu serviciile secrete ca poliție politică. În partea cealaltă, jurisprudența CCR citată de magistratul de la Tribunalul Bihor, se axează pe ideea că interdicțiile legale împotriva lucrătorilor și a colaboratorilor Securității, ca poliție politică, trebuie să fie aplicate în funcție de fiecare caz în parte, iar nu să se aplice global, fără diferențe, căci, în acest caz, ar apărea suspiciuni privind eventualul caracter vindicativ al acelei legislații (având, de exemplu, scopul de a îndepărta din funcții publice o persoană sau alta, ori de a o împiedica să candideze pentru acele funcții).
Galea se judecă el însuși cu CNSAS
Înainte de a vă lasă să citiți argumentele judecătorului, amintim că CNAS solicită constatarea calității lui Galea de ofițer al Securității pentru perioada de două luni în care a fost angajat în Securitate în 1989, că ofițer stagiar. CNSAS a câștigat procesul în primă instanță (la 15 octombrie 2021, la Curtea de Apel București), iar acum urmează recursul la Înalta Curte.
Prezentăm întregul punct de vedere al judecătorului Ovidiu Galea:
„PUNCT DE VEDERE
privind neconstituționalitatea soluției legislative propuse în textul art. 230 alin. 4, din Proiectul Legii privind Statutul magistraților din România.
Subsemnatul, GALEA OVIDIU, judecător la Tribunalul Bihor, în temeiul Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, supun atenției inițiatorului și legiuitorului neconstituționalitatea soluției legislative propuse în textul art. 230 alin. 1, 2 și 4 din Proiectul Legii privind Statutul magistraților din România, prin care se dispune ELIBERAREA DIN FUNCȚIE a persoanei cu privire la care se constată că a fost lucrător sau colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică.
O chestiune prealabilă ar fi propunerea subsemnatului de a fi modificată actuala Lege nr. 303/2004 și de a nu fi elaborată o Lege nouă. Altminteri, vom avea aproximativ aceeași reglementare, dar cu o altă numerotare a textelor.
În Proiectul Legii privind Statutul magistraților din România, se propune introducerea următorului articol:
Art. 230.
(1) Înaintea numirii în funcție, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat magistraților sunt obligați să dea o declarație autentică pe propria răspundere, potrivit legii penale, privind apartenența sau neapartenența că lucrător sau colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică, potrivit legii.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) care, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu au dat declarația prevăzută la alin. (1) sunt obligate să dea aceasta declarație în termen de 30 de zile de la aceasta dată.
(3) Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică declarațiile prevăzute la alin. (1) și (2). Rezultatele verificărilor se comunică Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului Justiției, după caz, și se atașează la dosarul profesional.
(4) Dacă în urma verificărilor Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității se constată că persoana a fost lucrător sau colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică, persoana nu mai poate fi numită în funcția respectivă sau, dacă este deja numită, este eliberată din funcție.
(5) Dispozițiile legale privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, se aplică în mod corespunzător.
ARGUMENTE:
Mai înainte a supune atenției elementele de neconstituționalitate, se cuvine a menționa că o dispoziție similară celei de la alin. 4) nu există în ce-i privește pe reprezentanții celorlalte două puteri în stat: Executivul și Legislativul.
Dispozițiile textului propus la art. 230 alin. 4 prevăd o soluție legislativă neconstituțională în raport cu dispozițiile ”este eliberată din funcție”, respectiv ”nu mai poate fi numită în funcția respectivă”, deoarece Curtea Constituțională s-a pronunțat anterior în mod repetat în acest sens.
Pe de altă parte, în forma propusă, textul de lege ce urmează a fi introdus încalcă și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere următoarele considerente:
1.
Astfel, prin Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, analizând efectele noii reglementări aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, în antiteză cu precedenta reglementare declarată neconstituțională în ansamblul ei, Curtea Constituțională a observat că ”reglementarea în vigoare urmărește scopul de deconspirare, (…) a celor care ocupă demnitățile sau funcțiile enumerate în art. 3, precum și a celor care își manifestă intenția de a candida pentru alegerea ori numirea în aceste demnități sau funcții (…).
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 operează o modificare substanțială a regimului juridic aplicabil persoanelor constatate ca fiind „lucrătoare ale Securității” față de prevederile Legii nr. 187/1999, declarată neconstituțională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008.”
Curtea reține că, spre deosebire de reglementarea astăzi în vigoare, ”reglementarea anterioară nu a urmărit doar deconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, ci a promovat răspunderea juridică și politică a acestora, cu scopul îndepărtării lor din anumite funcții și împiedicării lor de a candida pentru alegerea sau numirea în acele funcții”.
2.
Despre diferența dintre Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 și Legea nr. 187 din 7 decembrie 1999, prin Decizia nr. 1569 din 7 decembrie 2010, Curtea a observat, ”ca apreciere generală, că, față de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, declarată neconstituțională, prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanțială a regimului juridic, aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securității, realizând o reconfigurare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuții jurisdicționale, ale cărei acte privind accesul la dosar și deconspirarea Securității, sunt supuse controlului instanțelor de judecată.
Actuala reglementare legală are ca finalitate deconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora, iar scopul acesteia nu îl reprezintă îndepărtarea lor din anumite funcții publice sau împiedicarea lor de a candida pentru alegerea sau numirea în astfel de funcții.”
3.
Prin Decizia nr. 433 din 2013, Curtea Constituțională, în împrejurarea analizării dreptului magistratului la pensia de serviciu, în raport cu perioada cât judecătorul sau procurorul a profesat, a statuat:
”… pensia de serviciu reprezintă un beneficiu, o recompensă acordată persoanelor care și-au dedicat, integral, sau cea mai mare parte din viața lor profesională, justiției”.
I.
Cu privire la art. 230 alin. 1 și 2, respectiv:
„(1) Înaintea numirii în funcție, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat magistraților, sunt obligați să dea o declarație autentică, pe propria răspundere, potrivit legii penale, privind apartenența sau neapartenența ca lucrător sau colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică, potrivit legii.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) care, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu au dat declarația prevăzută la alin. (1) sunt obligate să dea aceasta declarație în termen de 30 de zile de la această dată”.
Prin Decizia nr. 794/23.11.2021, referitoare la excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 161/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial nr. 1198/17.12.2021, Curtea Constituțională a dispus:
„Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin-Mugurel Isărescu în Dosarul nr.2800/2/2020 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a – Contencios administrativ și fiscal și constată că Legea nr.161/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității este neconstituțională, în ansamblul său”.
Legea nr. 161/2019 prevedea, printre altele: „După articolul 5 se introduce un nou articol, articolul 51, cu următorul cuprins:
(1) Persoanele care au fost numite sau alese în una dintre demnitățile ori funcțiile prevăzute la art. 3 lit. i)-y) și cele care dețin titlul de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, cu excepția celor care, la data de 22 decembrie 1989, nu împliniseră vârstă de 16 ani, fac o declarație pe propria răspundere, conform modelului prevăzut în anexa la prezenta ordonanță de urgență, în sensul că au avut sau nu calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia”.
În motivarea soluției de admitere a excepției de neconstitutionalitate a Legii nr. 161/2019, în ansamblul ei, instanța de contencios constituțional a reținut:
„Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a stabilit că Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanțială a regimului juridic aplicabil persoanelor, în legătură cu care s-a constatat că sunt lucrători sau colaboratori ai Securității, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale [a se vedea Decizia nr.46 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.165 din 8 martie 2011, și Decizia nr.1.309 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.845 din 29 noiembrie 2011].
Pe de altă parte, Curtea a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuții jurisdicționale, ale cărei acte privind accesul la dosar și deconspirarea Securității sunt supuse controlului instanțelor de judecată. Așadar, în condițiile în care acțiunea în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității este introdusă la o instanță de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2008 NU sunt de natura să confere CNSAS rolul de instanță extraordinară [a se vedea Decizia nr.436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.381 din 9 iunie 2010, și Decizia nr.46 din 20 ianuarie 2011, precitată]”.
Cu privire la art. 230 alin. 4 din Proiect:
Cum am arătat mai înainte, prin Decizia nr. 1569/07.12.2010, Curtea Constituțională a stabilit: „… Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanțială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securității, (…) scopul acesteia nu îl reprezintă îndepărtarea lor din anumite funcții publice sau împiedicarea lor de a candida pentru alegerea sau numirea în astfel de funcții”.
Prin Decizia nr. 433 din 2013, Curtea Constituțională, în împrejurarea analizării dreptului magistratului la pensia de serviciu, în raport cu perioada cât judecătorul sau procurorul a profesat, a statuat:
”… pensia de serviciu reprezintă un beneficiu, o recompensă acordată persoanelor care și-au dedicat, integral, sau cea mai mare parte din viața lor profesională, justiției”.
Potrivit jurisprudenței Curții (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995, Decizia nr. 1415/2009, Decizia nr. 414/2010, Decizia nr. 415/2010), puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta. Așadar, atât Parlamentul, cât și Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice, urmează să respecte întru totul atât considerentele, cât și dispozitivele acestora.
Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii, în consecință, toate autoritățile publice sunt obligate să respecte deciziile și hotărârile Curții Constituționale.
Prin urmare, cât timp dispozițiile art. 230 alin. 4 din Proiectul de Lege contravin dispozițiilor obligatorii ale Curții Constituționale din cuprinsul deciziilor anterior indicate, acestea trebuie înlăturate.
ÎI.
Totodată, modificarea propusă prin art. 230 alin. 4 din Proiectul de Lege, încalcă și art. 6 și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp calitatea de lucrător sau colaborator al Securității a încetat cel târziu în anul 1989, deci, cu mai bine de 32 ani anterior modificării propuse prin Proiectul de Lege.
Astfel, Curtea Europeană a subliniat importanța trecerii timpului și necesitatea reevaluării legislației privind legile lustrației.
A) În cauza Adamsons împotriva Letoniei, reclamantului, fost prim-ministru, i s-a respins candidatura pe motiv că a fost agent KGB în trecut. Curtea a confirmat concluziile sale privind contextul istoric al țării. Cu toate acestea, a adăugat că, în timp, simpla suspiciune generală față de un grup de persoane nu mai era suficientă, iar autoritățile trebuiau să furnizeze argumente și probe suplimentare, pentru a justifica o astfel de respingere.
Legea aplicată era pentru foștii agenți ai KGB. Având în vedere diversitatea funcțiilor acestui organ, noțiunea era prea vastă. În aceste condiții, nu mai era suficient doar să se constate că persoana în cauză făcuse parte din grupul respectiv. Deoarece acest grup a fost definit prea larg, o restrângere a drepturilor electorale ale membrilor lui ar fi trebuit să urmeze o abordare individualizată, pentru a ține seama de comportamentul lor real.
Necesitatea acestei individualizări a devenit tot mai importantă, odată cu trecerea timpului. Reclamantul nu a fost niciodată acuzat că ar fi fost implicat în mod direct sau indirect în faptele rele ale regimului totalitar și nici în vreun act care să poată dovedi opoziție sau ostilitate față de restabilirea independenței Letoniei și a ordinii sale democratice.
Mai mult decât atât, acesta a fost declarat neeligibil în mod oficial foarte târziu, după 10 ani de carieră militara și politică remarcabilă în Letonia restaurată. Astfel, doar motivele cele mai convingătoare ar putea justifica neeligibilitatea reclamantului, în aceste condiții. În plus, perioada de 10 ani în care foștii agenți ai KGB puteau suferi restrângerile prevăzute de alte texte legislative a fost prelungită cu încă 10 ani, fără că Parlamentul sau Guvernul să fi prezentat motive în acest sens.
Prin urmare, Curtea a concluzionat că prelungirea a avut un caracter vădit arbitrar față de reclamant și a constatat încălcarea art. 6 din Convenție.
B) Curtea a constatat și o încălcare a art. 8 CEDO și într-o cauză în care au fost făcute publice informații referitoare la deținerea de către reclamant, cu 13 ani înainte, a postului de șofer al KGB, în cauza Sõro împotrivă Estoniei (pct. 56-64). De asemenea, a fost considerată contrară art. 8 din CEDO procedura lustrației, în cadrul căreia a fost dezvăluit faptul că reclamantul fusese colaborator al poliției secrete a fostului regim și că, în consecință, acesta nu îndeplinea cerința suplimentară impusă pentru ocuparea unei funcții publice (Ivanovski împotrivă Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, pct. 176).
Curtea a subliniat că statelor contractante care au avut, în trecut, un regim nedemocratic, ar trebui să li se acorde o marjă largă de apreciere în ceea ce privește alegerea modului de gestionare a „moștenirii” acestor regimuri.
Totodată, în cauza Anchev împotriva Bulgăriei (dec.), Curtea a hotărât că sistemul care presupunea dezvăluirea exclusiv a numelor persoanelor care dețineau funcții publice, despre care se consideră că au colaborat cu regimul comunist, astfel cum reieșea din registrele fostului serviciu de securitate, se incadra în limitele marjei de apreciere de care dispuneau autoritățile bulgare (pct. 103-111 și 113).
Prin urmare, și Curtea Europeană a susținut că este disproporționat ca, într-o societate democratică (în cazul României, de mai bine de 32 de ani) să fie trase la răspundere persoane pentru presupuse fapte săvârșite în perioada unui regim nedemocratic, fiind necesară o gestionare corespunzătoare a „moștenirii” acestor regimuri, întru respectarea drepturilor omului.
Pentru toate aceste motive, se impune înlăturarea din Proiectul de lege dispozițiile art. 230 alin. 4, respectiv „Dacă în urma verificărilor Consiliului Natțonal pentru Studierea Arhivelor Securității se constată că persoana a fost lucrător sau colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică, persoana nu mai poate fi numită în funcția respectivă sau, dacă este deja numită, este eliberată din funcție”.
Față de aceste concluzii ale Curții Constituționale, rezultate din motivarea Deciziilor sus-amintite, se impune analizarea și înlăturarea din Proiectul de Lege a dispozițiilor conținute de art. 230 alin. 4, contrare celor statuate de CCR.
Cu stimă,
Ovidiu Galea
3 august 2022”.
ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL EDITORULUI DE PE www.luju.ro: https://www.luju.ro/magistratii-si-securitatea-judecatorul-ovidiu-galea-cere-eliminarea-din-noul-statut-al-judecatorilor-si-procurorilor-a-interdictiei-ca-magistratii-sa-fi-fost-lucratori-sau-colaboratori-ai-securitatii-galea-reclama-ca-membrii-guvernului-si-ai-parlamentului
