Biden cedează la presiunea evreiască, ca de obicei!
Joe Biden a candidat pentru funcția de președinte în 2020, cu angajamentul de a restabili Planul de acțiune cuprinzător comun (JCPOA) cu Iranul, din care Donald Trump s-a retras în mai 2018, sub presiunea donatorilor evrei ai Partidului Republican, în special, susținută de un venit estimat la 100 milioane de dolari din contribuțiile cazinoului din Las Vegas, de la acum decedatul Sheldon Adelson. JCPOA ar putea fi privit, în mod plauzibil, drept singurul succes diplomatic major pentru administrația Barack Obama, care l-a prezentat pe Biden ca vicepreședinte, și a fost bine pentru SUA, datorită limitării proliferării, precum și a fi un beneficiu pentru întreaga regiune Orient Mijlociu, deoarece a făcut mai puțin probabilă o cursă a înarmărilor cu „armele de distrugere în masă” care să-i implice pe egipteni și saudiți.
În mod previzibil, cum era de așteptat, angajamentul nu a plăcut statului Israel. Timp de trei decenii, Israelul a cerut Statelor Unite să folosească forța pentru a elimina ceea ce se referă la programul iranian de arme nucleare, un program care nu există și ar fi putut să nu fi existat niciodată. Amenințarea cu armele nucleare ridicată de Israel ar putea fi văzută ca o problemă dezinformațională, care duce la distrugerea completă a capacității militare iraniene de către Statele Unite. Israelul încearcă să-și exploateze influența asupra guvernului și mass-mediei SUA, pentru a realiza acest lucru.
Desigur, slăbirea Iranului și, eventual, inclusiv înlocuirea guvernului său este cea mai convingătoare problemă pentru Israel și pentru puternicul său lobby intern al SUA, dar planul israelian este mult mai larg decât atât, de a face din Statele Unite partenerul junior care furnizează banii și armele într-un efort pentru a domina militar Orientul Mijlociu. Știind că atât Donald Trump, cât și Joe Biden au fost dispuși să recunoască interesele naționale reale ale SUA ca răspuns la presiunile israeliene, prim-ministrul Benjamin Netanyahu și înlocuitorul său, Yair Lapid, au trimis valuri de funcționari de înalt nivel pentru a convinge atât Congresul, cât și Casa Albă, să dea Ierusalimului orice vrea.
Acest flux de „experți” care sosesc cu hărțile și diagramele lor în mână, a crescut pe măsură ce conștientizarea că un Joe Biden slab și neștiutor din punct de vedere politic, se va prăbuși chiar și sub cea mai mică presiune.
Biden a demonstrat un deosebit curaj în recentul său eșec de a cere o investigație completă și consecințele de rigoare pentru asasinarea jurnalistului palestinian-american Shireen Abu Akleh de către o parte din armata israeliană, referindu-se la totala lipsă de voință a Israelului pentru a stabili o anumită formă de responsabilitate și declarația primului ministru Lapid, că nivelul actual a folosirii forței de către armată împotriva palestinienilor va continua. De asemenea, Biden a dat înapoi în privința aderării la JCPOA, declarând că problema este acum „în afara mesei”. Secretarul de stat Tony Blinken a confirmat această decizie, declarând că orice nou aranjament cu Iranul este „puțin probabil”.
Înainte de decizia Administrației de a ignora interesele nordamericane din respect față de preocupările israeliene, au existat vizite frecvente la Washington ale ministrului israelian al apărării, Benny Gantz și, de asemenea, ale altor înalți oficiali care au sosit în DC, pentru a vinde un produs.
Cea mai recentă prezentare implică amenințarea iraniană și continuarea unei politice de „mână liberă” pentru a ataca Siria vecină, dar a existat și o tendință bizară ca Departamentul de Stat al SUA să declare că organizațiile palestiniene civice și pentru drepturile omului pe care Israelul le-a închis, sunt organizații „teroriste”. Chiar dacă o analiză a agenției de informații și de aplicare a legii din SUA a declarat că nu este cazul, echipa Biden este previzibil să bâlbâie ceva în acest sens, sub presiunea israeliană. Acesta este modul în care purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat Ned „Pencil Neck” Price, a răspuns la o întrebare referitoare la afirmațiile israeliene: „Partenerii noștri israelieni ne-au furnizat în ultimele zile informații suplimentare. Ei au furnizat aceste informații nu numai departamentului, ci și unei serii de parteneri inter-agenții. Continuăm să revizuim acest lucru și acel proces este în desfășurare.” Price a adăugat că nu a vrut să „prejudicieze” informațiile. Destul de lipsit de curaj, Ned, nu? Chiar și pentru tine, care ai scuzat asasinarea lui Abu Akleh, spunând că „a fost o tragedie îngrozitoare, dar nu una care ar trebui urmărită penal. Aceasta nu a fost o ucidere intenționată, țintită. Acesta a fost rezultatul tragic al unei lupte de armă, în contextul unui raid israelian în Cisiordania.” Interesant este că Ned știa cu siguranță că în apropierea locului unde a fost ucis Akleh nu a existat nicio luptă, ceea ce îl face un mincinos, precum și un om lipsit de orice moralitate. Și îmi place faptul că Ned declară că noi, nordamericanii, suntem „parteneri” cu Israelul. Parteneri juniori, clar.
Israelul nu a furnizat niciodată informații solidă reale pentru a-și susține afirmațiile, deși a fost prins, de mai multe ori, fabricând dovezi. Consilierul pentru politică externă al senatorului Bernie Sanders, Matt Duss, a scris pe Twitter după ultima rundă de presiuni pentru a-i numi palestinienii „terorişti”, că „Nu este vorba despre partajarea informaţiilor sau securitate. Este o presiune politică, pentru a justifica represiunea politică. Administratorul știe, așa cum știu aliații noștri, că denumirile sunt false. Întrebarea este dacă [Administrația Biden este] dispusă să facă ceva în privința asta.”
Ar trebui să considerăm că ceea ce pentru Israel, Statele Unite, Rusia, Ucraina și aproape toți ceilalți, este considerat intelligence, este orice altceva. În schimb, de cele mai multe ori, este un argument strâns țesut, pentru a convinge alte țări, publicul și mass-media, că ceva care susține politicile cuiva este adevărat și ar trebui considerat coroborator. Așa am ajuns noi, acum, să vedem evenimentele globale prin prisma unei fabrici de minciuni oficiale. Un alt truc recent al Israelului, pentru a permite bombardarea continuă a Siriei învecinate, este o poveste despre modul în care serviciile de intelligence israeliene au dezvoltat informații că Iranul folosește Siria pentru a construi arme tehnice sofisticate, care vor fi folosite împotriva israelienilor. Ministrul Apărării, Benny Gantz, vorbind la New York, lunea trecută, a susținut că Iranul a folosit „10 facilități militare din Siria, pentru a produce rachete și arme avansate, pentru militarii săi”.
S-ar putea observa că utilizarea de către Gantz a unei hărți, pentru a arăta unde sunt situate presupusele instalații, nu a fost convingătoare de nimic, deoarece a fost un grafic produs de guvernul israelian, oarecum, asemănător cu dărâmaturile din Ucraina, imortalizate în prezent. Și există un pic de inconsecvență logică în povestea că Iranul are propria sa industrie a armelor și nu are nevoie să construiască arme în Siria. Există, de asemenea, întrebarea de ce vorbește Gantz la New York? Răspunsul este evident. Israelul vorbește unui public nordamerican credul, despre presupusa amenințare iraniană și culpabilitatea siriană. În mod previzibil, nu s-a spus nimic despre recenta crimă de război – care a fost bombardamentul Israelului asupra aeroportului internațional din Alep.
Și mai sunt și altele, așa cum este întotdeauna cu Israelul. Guvernul israelian rulează, de asemenea, cu viteză maximă, afirmații noi despre un presupus program secret iranian de arme nucleare. Informația a fost prezentată guvernelor SUA și Germaniei de prim-ministrul Yair Lapid, cu afirmația că „demonstrează că iranienii înșală, în timp ce vorbim”. Lapid le-a spus germanilor că administrația Biden și-a întărit poziția contra Iranului cu privire la negocierile JCPOA, ca răspuns la noile informații. În ce constă noua poveste lansată de serviciile lor de intelligence, ar putea duce la unele speculații, dar afirmațiile Israelului în acest sens au fost frecvente, în ultimii douăzeci de ani și, de asemenea, s-au dovedit, în mod regulat a fi atât rău intenționate, cât și fabricate.
În cele din urmă, cine spune că israelienii și susținătorii lor evrei turbați din Statele Unite nu au simțul umorului?! O poveste care circulă în mass-media evreiască din SUA și prezentată în Jewish News Syndicate pune întrebarea „[De ce] 21 de ani mai târziu, [SUA] încă nu recunosc rolul Iranului în 9/11?” Discuția îi prezintă pe Caroline Glick și David Wurmser, doi neoconiservatori remarcați și primitori, ai Israelului. Wurmser este, desigur, descris ca „un expert în afacerile din Orientul Mijlociu”, mai degrabă decât ca un extremist sionist, în timp ce Glick, care locuiește în Israel, este printre cei mai turbați jurnalişti, care cer „descurajarea și limitarea” Iranului, armata nordamericană făcând munca. Glick își amintește, de asemenea, de 11 septembrie, afirmând că „orbirea intenționată a Statelor Unite față de rolul Iranului în terorismul global, inclusiv în atacurile din 11 septembrie, face parte din amnezia colectivă despre evenimentele din 11 septembrie”. Când m-am oprit din râs, am continuat să citesc pentru a vedea dacă cei doi onorabili sioniști ar menționa și studenții israelieni de artă care spionau peste tot SUA și au fost văzuți celebrând turnurile gemene în flăcări.
Și apoi, a fost citatul prim-ministrului de atunci, Benjamin Netanyahu cu privire la 11 septembrie, că „Noi [israelienii] beneficiem de un lucru, și acesta este atacul asupra turnurilor gemene și asupra Pentagonului și lupta nordamericană în Irak”. Deci, Israelul a avut, de fapt, un motiv. Te face să te întrebi… Cine a făcut cu adevărat 9/11?
ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL EDITORULUI DE PE https://invictuswebmedia.com/: https://invictuswebmedia.com/2022/09/21/mai-multa-dezinformare-din-israel/
