BOGDAN TIBERIU IACOB
Ipoteza lansată în premieră de Inpolitics prinde teren vertiginos în ultimele zile: Andrei Marga ar putea ocupa un imens culoar prezidențial în 2024, cel naționalist-suveranist, deja discursul său public prezentînd indicii evidente în acest sens. Marea întrebare e, dacă avem candidatul, cine se va plasa în spatele lui? Variante ar fi, de la o coaliție a mai multor formațiuni naționaliste mai mici, pînă la susținerea din partea unui mare partid. Și oricît de neașteptat ar suna acum, sunt șanse mari ca acela să fie PNL, în opinia noastră.
Să o luăm metodic.
Abia își revenise din seismul suedez, unde dreapta și extrema dreaptă au venit la putere, că UE se zguduie din temelii după alegerile din Italia. Tot dreapta și extrema dreaptă. Politicieni cu rădăcini în mussolinism, auzim, care cer alte reguli în Europa.
Viktor Orban face azi o observație greu de combătut, vorbind despre situația creată în Europa de războiul din Ucraina și de sancțiunile la adresa rușilor: ”Nu e de mirare când oamenii furioși se simt păcăliți și înlocuiesc guvernele țărilor care susțin sancțiunile, unul după altul”.
În 2024 ,au loc importantele alegeri europene, care vor emana o nouă Comisie Europeană.
Pînă la finele acelui an, însă, mai sunt destule alegeri în perimetrul european, care pot schimba dramatic actuala arhitectură politică.
Duminică sunt alegeri parlamentare în Bulgaria, iar ruso-germanofilul Boiko Borisov e number one în sondaje, în fața ”americanilor” de la Harvard, Petkov și Vasilev.
Anul viitor, avem alegeri prezidențiale în Cehia și Cipru, legislative în Danemarca, Estonia, Finlanda, Grecia, Luxemburg, din nou prezidențiale în Muntenegru, alegeri regionale și mai apoi legislative în Spania, mai apoi în Polonia, Elveția, Turcia (inclusiv prezidențiale) și legislative în Ucraina.
În 2024, avem prezidențiale în Finlanda, Moldova, Ucraina, Rusia, legislative în Lituania, alegeri locale în Marea Britanie.
Avem alegeri europene, locale și, la finele anului, parlamentare și prezidențiale în România.
Curentul naționalist-suveranist crește în Europa mai repede decît estimau cei mai pesimiști observatori. Și încă nu a venit prima iarnă de război, ca să spunem așa.
Imediat după alegerile parlamentare din 2020, scriam că misteriosul, pe atunci, partid AUR, fusese creat artificial de laboratoarele secrete autohtone, pentru a ține sub control culoarul naționalist.
Între timp, lucrurile s-au schimbat dramatic.
De acum, nu se mai pune problema cum să se țină în frîu partidele anti-progresiste, ci dacă va mai rămîne cineva pe culoarul care a dominat Europa ultimilor ani.
Pe lîngă AUR, avem partide mici, precum cele ale lui Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă ori Ludovic Orban, care trag spre conservatorism, PUSL-ul Dan Voiculescu, PNȚCD-ul lui Pavelescu. Victor Ponta, liderul Pro România, mai are un pic și cere Ro-Exit în direct, iar ALDE se pregătește să-l aducă la cîrmă pe Varujan Vosganian, remarcat prin mesaje critice la adresa Bruxellesului, mai ales, în pandemie. Fostul șef al SIE, generalul Silviu Predoiu, devenit lider anti-sistem, își face un partid de aceeași factură, Șoșoacă are deja propriul partid, alți lideri de opinie anti-sistem, Chitic, Piperea etc., se mișcă în aceeași direcție. Despre UDMR nu se pune problema că ar mișca în frontul trasat de Viktor Orban, desigur.
Nu știm ce poziție va adopta PSD, partidul care, pînă în 2020, moștenise în cea mai mare măsură culoarul naționalist eliberat de PUNR ori PRM, dar care, înaintea alegerilor parlamentare, a cîrmit-o brusc spre Bruxelles, ceea ce, de altfel, a și permis apariția AUR.
Greu de crezut că social-democrații nu se vor plia și ei, într-o formă sau alta, pe direcția din care bate puternicul nou vînt european.
Cît despre USR și PLUS, se pare că vor rămîne singurii prizonieri ai progresismului.
Cea mai aparte situație se regăsește la PNL. Partid tradițional de dreapta, care a absorbit mare parte din fostul PNȚCD, ca și PDL-ul băsescian, PNL a abandonat complet culoarul conservator, în favoarea progresismului bruxellez. Au existat, e drept, episoade bizare în istoria recentă, precum lansarea lui Marian Munteanu spre primăria generală a capitalei, un episod nelămurit pe deplin nici azi.
Dar, per ansamblu, PNL s-a predat necondiționat progresismului, la ordinele lui Iohannis, în pofida unor tentative slabe de revoltă ori a unor avertismente trase în interiorul partidului de către voci importante, înaintea ultimelor alegeri.
Tocmai de aceea, ideea că PNL ar putea să-și schimbe blana pînă în 2024, poate părea hazardată acum.
Doar că istoria post-decembristă ne-a servit de atîtea ori situații de mari răsuciri, încît nu ar trebui să mai fim surprinși de nimic.
PD-ul lui Roman și Băsescu s-a milogit ani de zile pe lîngă Internaționala Socialistă să fie primit ca membru deplin, iar după ce a reușit, a trecut peste noapte pe dreapta spectrului, în siajul noii guvernări creștin-democrate germane.
România e țara partidelor fără doctrine, fără convingeri puternice, ca atare, e țara repoziționărilor bruște, de-a dreptul jenante, uneori.
Nu va fi, deci, o problemă pentru liberali să-și amintească peste noapte noțiuni precum înaintași, credință, patrie, pămînt strămoșesc, neatîrnare, ortodoxie bla-bla-bla.
Și pot fi ”ajutați” decisiv, din afară.
Ca să o spunem de-a dreptul, Europa se scindează vertiginos pe două falii: una controlată de SUA și marii săi aliați europeni, precum Marea Britanie, Franța ori Polonia, în timp ce alte state trag la căruța puternicului – chiar dacă nu oficialului – binom, Rusia-Germania.
Războiul din Ucraina e ocazia perfectă pentru americani să împingă marele rival economic european într-o criză profundă și prelungită.
Situația deranjează, însă, marea Germanie, de ani de zile, caută să se scuture cît mai mult de sub jugul american, apărut după război. Și a făcut asta cu ajutorul neprețuit al țării lui Putin, aflate de ani de zile într-o relație economică de excepție cu nemții.
Din această poziție privilegiată de locomotivă economică, Germania face de ani buni jocurile în UE, acesta fiind și motivul Brexitului.
De cînd cu războiul, lucrurile s-au complicat rău la Berlin, însă.
Germania se vede dată înapoi nu doar economic, ci și politic, cu ani buni.
Îi scapă de sub control cancelariile pe care altădată le controla, sub presiunea maselor de cetățeni, enervați de perspectiva sărăciei, a crizei energetice pe termen lung, șamd, mase care votează, iată, în favoarea unor forțe politice cu discurs radical.
Nu e vorba doar de invazia din Ucraina; axa Berlin-Bruxelles a comis multe greșeli în ultimii ani, care au băgat Europa în gard, începînd cu fenomenul green deal, care, acum se vede, era frumos doar pe hîrtie. Nu mai vorbim de pandemie!
Germania – cu aliatul din umbră, Rusia – se vede nevoită să se întrebuințeze serios pentru a nu pierde și mai mulți ”supuși” europeni, în anii care urmează.
Din acest motiv, în opinia noastră, varianta Marga președinte are o puternică susținere.
Andrei Marga a fost acuzat în ultima vreme de putinism, dar se uită că omul e, de fapt, un germanofil de forță, cultivat ca atare, încă din perioada comunistă. Se uită că e omul la a cărui invitație personală a răspuns cancelara Angela Merkel în 2010, venind la Cluj pentru a primi titlul de doctor honoris causa din mîinile cărturarului, în timp ce, la București, Băsescu, Geoană și restul greilor dădeau cu căciula de pămînt de uimire și frustrare.
PNL e în acest moment condus de facto din Ardeal; jocurile nu le face habarnistul Ciucă, ci Lucian Bode, în spatele căruia se ițesc Emil Boc și alți lideri, în general, foști pedeliști transilvani, care ocupă tot mai mult teren în PNL.
Ori, Transilvania e în mîinile capitalului german, de ani de zile.
Ordinele de la Berlin se execută, nu se discută.
Posibil să ne înșelăm, dar, în opinia noastră, semnalul a venit deja: Marga e the chosen one!
Dacă nu vrea să ajungă la lada de gunoi a istoriei după model țărănist, PNL are nevoie de marea schimbare și de un candidat cu adevărat locomotivă, în 2024, cînd prezidențialele au loc concomitent cu parlamentarele.
Nici unul dintre actulii săi lideri nu se califică pentru asta. Și partidul, care ar putea intra în anul electoral cu cifra 1 în față, în sondaje, o știe.
Faptul că a început recent o tămîiere profundă, exacerbată, a lui Nicolae Ciucă, de către liberali, nu face decît să întărească teza că acesta e ținut doar pe post de iepure politic (era să scriu popîndău, fir-ar ea de zoologie), menită să mascheze adevăratul candidat, care va fi anunțat nu foarte curînd, ci strict la momentul potrivit.
Pînă atunci, nu ne rămîne decît să ținem ochii larg deschiși, evenimente majore nu vor ezita să se precipite curînd. (Bogdan Tiberiu IACOB)
ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL EDITORULUI DE PE www.inpolitics.ro: https://inpolitics.ro/marga-salvatorul-pnl-in-alegeri_1838387189.html
