Călin Marchievici
Raportul RAND – un fake cu ceva adevăruri
Retorica folosită de presa și oficialii ruși pentru a descrie influența a SUA asupra Europei este identică cu cea folosită, în urmă cu decenii, pentru a critica Planul Marshall.
De mai bine de o săptămână, în publicații din Suedia și Germania circulă un așa-zis raport al RAND Corporation din SUA, din 25 ianuarie 2022, care vrea să demonstreze că actuala criză economică din Europa, în special din Germania, este rezultatul unei provocări deliberate din partea SUA, pentru a elimina competiția germană. RAND Corporation a infirmat existența acestui raport și a sugerat că este vorba despre o dezinformare rusă.
Pretinsul raport se intitulează ”Îndiguirea Germaniei în interesul SUA și al lumii”. Conținutul se învârte în jurul ideii că SUA au provocat Rusia pentru a putea să o declare agresor și să oblige Germania să intre în spirala unor sancțiuni sinucigașe din punct de vedere economic. Rezultatul urmărit de SUA ar fi limitarea suveranității Germaniei, pentru ca Europa să nu devină un competitor economic și politic al SUA. Pentru aceasta, SUA s-au folosit de vulnerabilitatea majoră a Germaniei – dependența energetică de Rusia.
Până și publicații online, acuzate că ar disemina propaganda rusă, atrag atenția că acest ”raport” este fals. Theduran.com atrage atenția asupra unor greșeli gramaticale în textul cu pricina, greșeli aproape imposibil de comis într-o organizație precum RAND. Sunt mai multe cuvinte care apar în versiunea lor britanică (folosită în țările europene și în Rusia), un lucru care nu ar trebui să se întâmple în cazul unei organizații din California, precum RAND. Președintele Rusiei este numit ”Putin”, din nou un lucru rar întâlnit în articolele academice americane, în timp ce liderii germani apar cu nume și prenume. În text se fac referiri la ”conflictul militar din Ucraina”, conflict care nu exista la momentul publicării, în ianuarie 2022. Asta duce la două posibilități – ori raportul este un fals, redactat după începerea conflictului din Ucraina, ori conflictul a fost planificat chiar de RAND, ceea ce este imposibil.
Ce este mai important pentru istorie? Căderea lui Putin sau suferința unor săraci?
Cu toate acestea, pretinsul raport RAND pleacă de la un fapt cât se poate de real – influența majoră a Statelor Unite asupra politicii UE și a principalelor forțe economice și politice din Europa.
În loc să recurgă la încropirea unui document fals și să-și expună agenții din media europeana, Moscova l-ar fi putut cita pe însuși președintele Joe Biden. În luna martie, la Varșovia, Biden a spus: ”Cu privire la penuria de alimente… se va întâmpla. Prețul acestor sancțiuni nu este impus doar Rusiei, ci și foarte multor alte țări, inclusiv țări europene și asupra țării noastre. Pentru că Rusia și Ucraina sunt grânarele Europei, pentru a da un exemplu”.
Un articol publicat de Foreign Affairs, pe 25 februarie, la o zi după invazia rusă, vorbește despre ”Viitoarea insurgență ucraineană” și arată că ”s-ar putea ca Putin să nu fie pregătit pentru insurgența sau insurgențele ce vor urma”, un semnal limpede că Statele Unite si regimul de la Kiev puseseră deja la cale planul contracarării invaziei și extinderea războiului.
Scenariul urmat de SUA se aseamănă mult cu cel din Afganistan, în 1979. Susținerea oferită de SUA oponenților regimului pro-sovietic de la Kabul a urmărit să provoace o invazie a URSS. ”Operațiunea secretă era o idee excelentă. I-a atras pe ruși în capcana afgană. Vreți să regret asta? Când sovieticii au trecut oficial frontiera, i-am spus președintelui Carter: «Acum putem să le dăm rușilor propriul lor Vietnam». Vreme de zece ani, Moscova a trebuit să ducă un război ce nu putea fi sustenabil pentru regim, un război care a dus la demoralizare și, în final, la căderea imperiului sovietic”, spunea, în 1998, Zbigniew Brzezinski, pentru Le Nouvel Observateur.
Cu un an înainte, același Brzezinski, scria, în volumul ”Marea tablă de șah”: ”Ucraina este noul spațiu important de pe tabla de șah eurasiatică, un pivot geopolitic, pentru că existența sa ca țară independentă ne ajută să transformăm Rusia. Fără Ucraina, Rusia nu mai este un imperiu eurasiatic. Rusia fără Ucraina se poate lupta pentru titlul de imperiu, însă va fi unul predominant asiatic”.
Cât despre suferințele și efectele colaterale grave (precum radicalizarea mujahedinilor din Afganistan sau, în cazul de față, radicalizarea naționaliștilor ucraineni, criza economică din Europa) ale unui război provocat pentru a atrage Rusia în capcană, actualii strategi americani par să gândească la fel ca Brzezinski: ”Ce este mai important pentru istorie? Talibanii sau căderea imperiului sovietic? Niște musulmani agitați sau eliberarea Europei Centrale și sfârșitul războiului rece?”, spunea Brzezinski.
Kennan: Europa poate fi decât germană, rusă sau o federație!
De ce ar fi nevoie de rapoarte false și de știri false pentru a demonstra că Statele Unite au dominat și vor să domine în continuare Europa? Este suficient recursul la documente oficiale americane, precum raportul lui George Kennan din februarie 1948, pe atunci director al Planificării în cadrul Departamentului de Stat. Autorul viitoarei ”Telegrame lungi” de la Moscova, care a pus bazele doctrinei Truman împotriva URSS, propunea de pe atunci crearea Uniunii Europene, ba chiar avea o viziune demnă de un pro-european precum exaltatul Guy Verhofstadt și alți euro-federaliști contemporani.
”Presupunând că Europa Occidentală va scăpa de controlul comunist, relația dintre Marea Britanie, SUA si Canada, pe de o parte, și țările continentale, pe de altă parte, va fi o problemă importantă. În opinia mea, sunt fundamentale următoarele chestiuni: 1. Este necesară o formulă de uniune politică și militară în Europa de Vest, pentru ca țările libere de aici să facă față țărilor estice, unite sub dominația Moscovei; 2. Nu este sigur dacă aceste țări vestice pot fi suficient de puternice pentru a atinge acest obiectiv fără participarea și susținerea Marii Britanii; 3. Singura modalitate prin care țările vestice, împreună cu Marea Britanie, dar excluzând țările est-europene, pot să fie sănătoase din punct de vedere economic, este doar dezvoltarea de relații comerciale apropiate cu Emisfera Vestică sau cu Africa.
”Marea Britanie trebuie încurajată să participe la o uniune europeană și am putea aduce întreaga uniune într-o asociația economică, împreună cu Canada. Pentru ca asocierea economică a statelor vest-europene să fie eficientă, ea trebuie să fie atât de puternică încât să ducă la o uniune vamală și monetară, plus la relativa libertate de migrație a indivizilor între Europa și continentul american. Doar așa vom ajunge la libertatea de circulație a capitalului privat și a forței de muncă, care sunt necesare pentru a găsi o soluție la dependența anormală a Europei de ajutorul guvernamental din partea SUA”.
”Pe termen lung, există doar trei posibilități pentru Europa de Vest și Europa Centrală. Una este dominația germană. O alta, este dominația rusă. A treia este o Europa federalizată, în care să fie absorbite părți din Germania, iar celelalte țări să fie suficient de puternice pentru a pune Germania la locul ei. Dacă nu va exista o federație europeană, iar Germania redevine țară independentă și puternică, trebuie să ne așteptăm la o nouă tentativă de dominație germană. Dacă Germania nu se va reface și nu apare o federație europeană, trebuie să ne așteptăm la dominația rusă, pentru că Europa de Vest dezorganizată nu va putea face față Europei de Est organizate”, scria Kennan, in 1948.
Acest plan a fost pus în aplicare, însă au existat sincope – dubla opoziție a Franței, în 1961 și 1967, față de aderarea Marii Britanii la viitoarea Uniune Europeană; inițiativa eșuată a Franței de a crea o armată europeană; eșecul negocierilor pentru Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții; lovitura dură a Brexitului; Franța și Germania rămase ”nesupravegheate” la cârma UE, cu o contrapondere doar din partea statelor est-europene loiale Statelor Unite; planul german de renunțare la votul unanim în politica externă a UE, pentru a elimina contraponderea estică pro-SUA. Prin urmare, era momentul ca Washingtonul să intervină și să aducă aminte marilor puteri europene cine este șeful și cine a analizat și a dat lumina verde creării Comunității Economice Europene.
Kennan: ”Dacă nu ar fi existat comuniștii, am fi putut rupe Germania!”
Cât despre modul în care este privită Germania la Washington, din nou, nu este nevoie de știri false. Ne ajută tot Kennan: ”Dacă nu ar fi existat comuniștii ruși și germani, gata să profite de orice decizie ar lua SUA pentru împărțirea Germaniei, atunci am fi putut recurge la această partiție, indiferent de voința germanilor și am fi forțat apoi segmentele rupte din Germania să-și ia locul într-o Europă federală. Însă în circumstanțele de astăzi nu putem face aceste lucruri fără a-i arunca pe germani în brațele comuniștilor. Posibilitățile noastre sunt reduse la încercarea de a aduce Germania sau Germania de Vest într-o federație europeană, dar fără a-i permite să domine această federație sau să amenințe interesele de securitate ale altor țări vest-europene”, scria Kennan, adăugând că economia germană trebuie reconstruită în asemenea fel, încât să depindă cât mai mult de economiile celorlalte țări vest-europene, ca o garanție pentru stabilitate. ”Germanii nu trebuie forțați să accepte niște soluții, pentru că asta le dezlănțuie irealismul nativ, mila față de ei înșiși și naționalismul lor sfidător. Ei trebuie îndrumați să iasă din egocentrismul lor colectiv și să fie încurajați să aibă o vedere mai amplă, să vadă că au interese și în alte zone din Europa și în lume, să învețe să se simtă cetățeni ai lumii, nu doar germani”. Practic, SUA concepeau un proiect de ”nation (re)building” în Germania.
De la George Washington, la Jean Monnet
De ce trebuie analize întortocheate și redundante pentru a face una cu pământul ideea președintelui Macron despre ”autonomia strategică” a UE și despre o ”armată europeană”? De ce trebuie știri false pentru a arăta că în spatele acestor critici este Washingtonul? Știrea este reală și este aici din 1948. Este suficient să-l cităm din nou pe Kennan: ”Nu am încredere în conceptele de securitate colectivă, pentru a menține echilibrul în Europa de Vest. Istoria a arătat cât de slabe sunt aceste alianțe defensive multilaterale europene, între țări suverane, aflate în competiție”.
Armata SUA a fost mereu o parte integrantă a planului de a reconstrui și uni Europa. Trupele SUA au fost mereu prezente în Europa postbelică, pentru a se asigura că nici o putere eurasiatică nu își va putea impune singură dominația. Această strategie americană s-a bazat pe credibilitatea promisiunii că SUA își vor apăra aliații, pentru ca aliații să accepte și să susțină această influență americană masivă în Europa și în lume.
Așadar, actuala Uniune Europeană a fost gândită de la început pentru a fi dependentă de Statele Unite. Planul Marshall, inițiat în aprilie 1948, și NATO, cu tratatul fondator semnat exact un an mai târziu, au urmărit nu numai să contracareze URSS, ci și să integreze țările vest-europene, să creeze o uniune asemănătoare cu cea de peste Ocean, să reediteze povestea începută în 1776, cu părinți fondatori ce trebuiau venerați de europeni, cu scrierea (și rescrierea) unei istorii comune, cu interdependențe cât mai mari, totul bazat pe o economie puternică, pentru a reduce la maximum riscurile unui război între statele membre. Însă aceste viitoare State Unite ale Europei trebuiau să știe că trăiesc într-o Pax Americana, iar SUA au avut grijă să le reamintească europenilor acest lucru – au făcut-o în 1956, la Criza Suezului, la nici doi ani de la apariția Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, embrionul UE de astăzi.
Acum, cu o administrație neoconservatoare, Statele Unite trebuia să aducă din nou aminte Europei cine este imperiul. SUA au ocazia să încerce rezolvarea a două probleme europene în același timp: o ”capcană ucraineană” pentru Rusia lui Putin (precum ”capcana afgană” întinsă URSS-ului) și chemarea la ordine a aliaților europeni și a UE, pentru a face sacrificiile necesare, dar și pentru a arăta că proiectul european trebuie să revină la linia acceptată la Washington, că Europa trebuie să susțină dominația americană în lume (inclusiv în viitoarea dispută cu China), nu să își creeze propria ”armată”, ”autonomie” sau să strâmbe din nas în fața planurilor SUA pentru acorduri care să impună modelul economic și social american în Europa, precum defunctul Parteneriat Transatlantic pentru Comerț și Investiții.
Rămâne de văzut dacă, peste ani, Victoria Nuland sau Antony Blinken vor putea relua, în fața reporterilor, spusele lui Brzezinki: ”Ce este mai important pentru istorie? Niște ucraineni agitați sau căderea lui Vladimir Putin și rezolvarea afacerilor neterminate ale războiului rece? Niște suferințe economice pentru săracii Europei sau impunerea modelului economic și social american în Europa?”
ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL EDITORULUI DE PE www.cotidianul.ro: https://www.cotidianul.ro/o-capcana-ucraineana-pentru-rusia-si-germania/
