Cu toată seriozitatea, noul „Acord-cadru transatlantic pentru protecția datelor” prevede o autoritate independentă de revizuire a investigațiilor de informații efectuate de CIA și NSA în aceste date pentru „necesitate și echilibru”.
Vineri, 17 septembrie, comisarul UE pentru justiție, Didier Reynders și ministrul de Finanțe, Gina Raimondo, s-au întâlnit pentru a discuta despre un nou acord transatlantic privind transferurile securizate de date către SUA. După cum se știe, Curtea de Justiție a UE a anulat acordul „Privacy Shield” pentru schimbul securizat de date cu SUA în 2020, deoarece nu a oferit nici o protecție împotriva accesului de către serviciile secrete americane.
Întâlnirea a fost umbrită de recentul scandal al datelor CIA, care a implicat sistemul de date financiare SWIFT. Ocolind toate organismele de supraveghere din Congresul SUA, CIA extrăsese seturi masive de date financiare din sistemul european SWIFT, constatându-se sustrageri de date din 2016 până cel puțin în 2021. Comitetul de Supraveghere a Informațiilor din Senatul SUA nu a fost informat despre acest lucru decât la începutul anului 2022.
Departamentul de Justiție al SUA
Nu există alte informații despre întâlnirea dintre Gina Raimondo și partenerul ei de negocieri de la Bruxelles, Didier Reynders, în afară de două tweet-uri ale celor doi negociatori-șefi. O parte din clădirea Comisiei Europene poate fi văzută clar pe fundal în această fotografie, publicată vineri de Departamentul de Trezorerie al SUA.
Fluxuri de date transatlantice
După luni de blocaj, Comisia va investiga acum transferul ilegal de date de transfer financiar din sistemul SWIFT către CIA. Până acum, nu a existat nici o declarație comună după schimbul de idei, Reynders a comentat doar pe scurt întâlnirea, pe Twitter. Conversația a fost despre „progresul foarte bun în discuțiile despre fluxurile transatlantice de date”. În curând, vom putea face următorii pași. Raimondo a remarcat „progrese în discuția despre fluxurile transatlantice de date”, dar nu a vorbit despre următorii pași, ci doar, în general, despre faptul că SUA și UE doresc să construiască împreună o economie digitală incluzivă pentru companii și consumatorii din SUA și Europa. În concluzie, nu pare că negocierile se vor încheia în curând.
Paralel cu aceste negocieri transatlantice privind un tratat succesor al „Safe Harbor” și „Privacy Shield”, o revizuire a fluxurilor transatlantice de date care decurg din tratatul TFTP, este în curs de desfășurare. Ca parte a acestui acord, Europol este cunoscut că transmite continuu seturi masive de date din sistemul de tranzacții financiare SWIFT către Departamentul de Trezorerie al SUA, pentru căutare. Următoarea căutare a acestor înregistrări masive de date din sistemul european SWIFT, are loc sub supravegherea unui notar UE și datele pot fi accesate doar după nume și companii, extragerea datelor este la fel de strict interzisă ca orice dezvăluire. Există reglementări detaliate de ștergere, care pot asigură că totul se întâmplă în conformitate cu legea.
CIA ÎNCALCĂ ȘI IGNORĂ ORICE!
Acest pasaj provine din raportul Consiliului de Supraveghere a Confidențialității și Libertăților Civile (PCLOB) din Congresul SUA, privind „Activitățile de date financiare ale CIA în sprijinul investigațiilor împotriva terorismului legate de ISIS”. Acest raport a fost transmis Comisiei de Informații din Senat la cererea senatorilor Martin Heinrich și Ron Wyden. CIA nu numai că a încălcat Tratatul transatlantic împotriva finanțării terorismului (TFTP) ani de zile, dar a ignorat și toate cerințele SUA pentru controlul informațiilor. Deși cei doi senatori au remarcat urgența cererii, CIA a avut nevoie de zece luni pentru desecretizarea celor 17 documente. Asta s-a întâmplat la sfârșitul lunii ianuarie 2022.
„Acordul-cadru transatlantic pentru protecția datelor”
În 2013, Parlamentul UE a cerut rezilierea acordului TFTP, după ce s-a aflat că agenția americană de securitate NSA vizează sistemul SWIFT.
Abia la sfârșitul lunii ianuarie, faptele reale au devenit publice, printr-o intervenție a doi senatori americani (vezi mai sus). După ce toate acordurile transatlantice de securitate descrise mai sus au fost finalizate, copii ale acestor seturi masive de date au fost trimise, în mod regulat, agenției de informații externe a CIA. Toate regulile și obligațiile de raportare ale Senatului SUA pentru protecția cetățenilor americani au fost ignorate, mai ales că toate serviciile de informații străine ale SUA sunt supuse unei interdicții constituționale stricte, de a spiona propriii cetățeni. De fapt, aceste seturi uriașe de date provin din partea europeană a sistemului internațional de tranzacții financiare SWIFT.
Sub aceste auspicii nu tocmai favorabile, Uniunea Europeană negociază acum cu SUA un nou acord privind transferurile transatlantice de date. Acest nou „cadru transatlantic de confidențialitate a datelor”, are scopul de a garanta că datele cetățenilor UE stocate în SUA sunt securizate în conformitate cu cerințele Regulamentului general privind protecția datelor. Un acord de bază fusese deja anunțat într-o declarație comună, după ultima întâlnire la nivel înalt de la sfârșitul lunii martie.
UE/SUA – Secțiunea de acoperire a comunicatului de presă comun privind acordul-cadru transatlantic de protecție a datelor de la sfârșitul lunii martie.
La Curtea de Justiție a UE, cuvintele negative despre „Safe Harbor” și „Privacy Shield” sunt enumerate ca „Schrems I” și „Schrems II”. Pentru a preveni eventuale întrebări, se precizează: Da, acest text se află, de fapt, pe site-ul web real al Comisiei Europeneși acest lucru a fost verificat de trei ori.
Următoarea farsă transatlantică a datelor!
După încheierea „Privacy Shield” de către CEJ, Reynders a declarat în fața Parlamentului UE că nu va mai exista un astfel de acord cu SUA.
Trebuie să fi ajuns la Comisia UE și informația că CIA ignoră și cerințele legale din SUA, în caz de îndoială că acestea stau în calea uneia dintre „misiunile” lor. Cu toate acetea, Comisia Europeană depune eforturi pentru un nou acord, pentru „Cadrul transatlantic de confidențialitate a datelor”, iar SUA ar introduce noi garanții pentru a garanta că „măsurile de recunoaștere a informațiilor sunt necesare și echilibrate, în interesul securității naționale”. În plus, ar trebui efectuată „o monitorizare riguroasă, pe mai multe niveluri, a activităților de informații” pentru a asigura „respectarea restricțiilor de informații”.
Ca să nu uităm, ar trebui introdus și un „mecanism de protecție juridică, de către un organism independent, cu puterea de a iniția măsuri de compensare și reparare”. Aparent, aceasta ar fi menită să asigure echilibrul proporționalității și necesității, pe două niveluri, în același timp, probabil, pentru a asigura acordul împotriva unei posibile proceduri „Schrems III”, prin garantarea, în acest mod, a dublei conformități juridice.
TEXTUL DE MAI SUS REPREZINTĂ O TRADUCERE A UNUI ARTICOL DE PE SITE-UL www.orf.at: https://fm4.orf.at/stories/3027636/
