Brandul de extremă-dreapta al Italiei, Fratelli d’Italia, este gata să se alăture liderilor similari din Polonia și Ungaria, ca un obstacol la ambițiile Uniunii Europene
Giorgia Meloni are un vis: să pună Uniunea Europeană la locul ei!
La sfârșitul anului 2020, cu mult înainte ca liderul de extremă-dreapta al partidului Frații Italiei să fie favoritul pentru a deveni următorul prim-ministru al țării ei, ea a stat în fața camerelor de luat vederi și a rostit un discurs de sfârșit de an.
A fost anul coronavirusului, când narațiunea de la Bruxelles a fost că UE s-a ridicat, raliindu-se dintr-un răspuns haotic și tăios, pentru a-și uni mâinile într-un acord fără precedent pentru a-și asuma datoria comună și a-și ajuta cei mai slabi membri. Meloni, îmbrăcată în alb, stând în fața unei scene simbolizând Nașterea Mântuitorului și vorbind în engleză, a oferit o poveste diferită. UE, a spus ea, a lipsit. „Am văzut că o alternativă este posibilă, că statele membre individuale se pot reuni pe bază voluntară, în spiritul solidarității creștine!”, a spus ea. Mai mult decât inutil, Bruxelles-ul a fost ostil, a adăugat ea: „Ne confruntăm cu cel mai puternic și mai violent atac împotriva guvernelor națiunilor suverane, care se opun dictaturii ideologiei corecte din punct de vedere politic!” Ca exemple, ea a citat încercările UE de a pedepsi Polonia și Ungaria pentru retragerea democratică și eforturile „de a umili poporul britanic, care a ales, liber, Brexit-ul”.
Astăzi, având la îndemână cel mai important job din Italia, Meloni își moderează mesajul și se distanțează de rădăcinile fasciste ale partidului său. Dar există puține indicii despre o schimbare, în dorința ei de a tăia aripile UE. La un miting în piața principală din Milano, la începutul acestei luni, ea a declarat. „În Europa oamenii sunt îngrijorați pentru Meloni. Ce se va intampla?” le-a spus ea susținătorilor ei adunați. „Ceea ce se va întâmpla ,este că trenul cu sos se va termina!”
Italienii merg la urne pe 25 septembrie. Dacă, așa cum era de așteptat, Meloni devine prim-ministru, gândurile ei despre Europa nu se vor mai limita la înregistrări video și mitinguri politice. În calitate de lider al celei de-a treia economii ca mărime a UE, unul dintre cei șase membri fondatori ai blocului comunitar, ea ar fi bine plasată pentru a-și susține pozițiile pe problemele Uniunii, de la migrație și drepturile LGBTQ, până la aplicarea statului de drept și negocierile cu Marea Britanie, post-Brexit. Guvernul Meloni nu ar fi primul guvern eurosceptic din Italia, dar ar fi primul cu sprijin politic în alte capitale ale UE. Pe lângă conducerea Fraților Italiei, Meloni este președintele al Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR), un partid-umbrelă paneuropean, care include partidul de guvernământ Lege și Justiție (PiS) din Polonia, precum și partide din ce în ce mai influente în țări precum Spania și Suedia. De asemenea, din punct de vedere istoric, ea a fost apropiată de liderul naționalist al Ungariei, Viktor Orbán.
Cu partidul ei naționalist în creștere și câțiva dintre aliații ei ECR câștigând teren, Meloni are și potențialul de a înclina balanța în Parlamentul European, după ce alegătorii aleg următorul lot de reprezentanți, în 2024. Indiferent dacă ECR acționează singur sau ca parte a unui bloc mai mare , ea va avea, probabil, o voce puternică în alocarea funcțiilor de top, inclusiv în decizia de a acorda un nou mandat președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
„Italia își va apăra interesele naționale așa cum o fac alții, căutând soluții comune, dar pornind întotdeauna pe baza apărării intereselor lor!” – adeclarat Meloni, la Milano. Europa este pe cale să afle exact ce vrea ea să spună.
Brexit-er italian?!
În trecut, Meloni nu s-a ferit să-și arboreze steagul radical! „Frații Italiei” își are rădăcinile în extrema dreaptă a Italiei. Fondat de Meloni în 2012, partidul este descendentul ideologic al Mișcării Sociale Italiene, formată după al Doilea Război Mondial, de susținătorii dictatorului demis Benito Mussolini și continuă să folosească simbolul său: flacăra tricoloră. Doi dintre descendenții lui Mussolini, nepoata sa Rachele și strănepotul său, Caio Giulio Cesare, au candidat sub steagul acestuia.
Semnăturilepolitice ale lui Meloni sunt toleranța zero față de imigrația ilegală, conservatorismul social extrem și, până de curând, euroscepticismul beligerant. În 2014, ea a cerut Italiei să renunțe la euro. În 2018, ea a criticat Guvernul, condus atunci de Mișcarea 5 Stele, anti-establishment, pentru „predarea birocraților de la Bruxelles” din cauza deciziei acestuia de a respecta regulile europene de cheltuieli. Mai recent, fiind singurul partid major de opoziție al guvernului tehnocrat al premierului Mario Draghi, Meloni s-a abținut de cinci ori la votul asupra planului de redresare al Italiei. Și, deși a sprijinit cu fermitate NATO și Ucraina, de la atacul pe scară largă al Rusiei din februarie, ea s-aopus sancțiunilor împotriva Kremlinului după ce acesta a anexat Crimeea, în 2014.
Cu toate acestea, de când s-a alăturat ECR (The European Conservatives and Reformists-n.n) în 2019, Meloni și-a șlefuit majoritatea pozițiilor sale mai dure. Ryszard Czarnecki, un europarlamentar din partidul polonez PiS, care se referă în glumă la sine drept „nașul” lui Meloni, își amintește că a întâlnit-o pentru prima dată la Varșovia, la o întâlnire între liderul PiS, Jarosław Kaczyński, și „Frații Italiei”.
La vremea respectivă, și-a amintit Czarnecki, partidul lui Meloni avea circa 4% opțiuni de voturi. Acest număr, conform sondajului efectuat de politico.eu, este acum de 25% „Pentru noi, a fost o investiție politică foarte bună!” – a declarat Czarnecki. Meloni a devenit președinte al ECR în septembrie 2020, după ce Czarnecki a nominalizat-o pentru această funcție.
În calitate de lider al ECR, opiniile lui Meloni s-au apropiat mai mult de euroscepticismul blând, susținut de aliații ei polonezi și de unul dintre partidele care au creat ECR, conservatorii fostului prim-ministru britanic, David Cameron. În autobiografia lui Meloni din 2021, ea își expune părerile despre Europa în cuvinte care sunt izbitor de asemănătoare cu documentul fondator al ECR, declarația de la Praga, care solicită „integritatea suverană a statului național, opoziția față de federalismul UE și un reînnoit respect pentru adevărata. subsidiaritate.”
„Suveranitatea democratică rezidă, în primul rând, în statele naționale!”, scrie ea. A da „inițiativa legislativă birocraților europeni, nealeși denimeni, ajunge să dăuneze democrației”.
Deși Meloni se grăbește să sublinieze că nu are intenția de a scoate Italia din UE, ea este la fel de rapidă să sublinieze legătura ei cu partidul care a dat Brexit-ul. Într-un discurs de dezavuare a fscismului, rostit în franceză, spaniolă și engleză, ea s-a comparat cu „tories britanici, republicanii americani și Likud-ul israelian”. În cartea ei, ea îl amintește frecvent pe filozoful arhi-conservator britanic Roger Scruton (pe care l-a cunoscut prin intermediul ECR).
Opoziția lui Meloni față de o UE mai mare și mai puternică este „foarte în ton cu valorile noastre conservatoare”, arată fostul europarlamentar conservator britanic Geoffrey Van Orden, unul dintre membrii fondatori ai ECR și colaborator ocazional la think tank-ul partidului New Direction. Meloni a refuzat să fie intervievată în legătură cu acest articol.
Viraj spre centru
Dacă Meloni devine prim-ministru, este puțin probabil ca politica europeană să se situeze pe primul loc, pe lista ei de sarcini. Traiectoria tipică a unui lider politic italian este să intre în funcție pe un val de susținere și apoi să-l privească, la fel de repede, scăzând. Prima ei slujbă va fi să păstorească Italia prin două crize economice și energetice. Ultimul lucru pe care va dori să-l facă, este să înceapă prin a legăna barca.
Pe măsură ce perspectivele ei pentru cea mai înaltă funcție al Italiei au crescut, liderul de extremă-dreapta s-a străduit să-i asigure pe alegători și piețele că nu va face nimic neplăcut, iar aliații ei i-au urmat exemplul. „Giorgia Meloni este un lider cu o viziune foarte clară asupra Europei: o instituție care ar trebui să facă mai puține lucruri, dar să le facă mai bine!” – a declarat Raffaele Fitto, un membru al Parlamentului European, considerat omul lui Meloni la Bruxelles și un potențial ministru al UE într-un viitor guvern.
Sugestia ei recentă, conform căreia Italia ar trebui să impună o blocadă navală asupra Libiei, pentru a împiedica migranții să treacăîn Italia, este un exemplu. După ce comentariile ei au provocat o reacție, membrii de rang înalt ai partidului ei au dat înapoi, argumentând că ea propune doar o altă „Operațiune Sophia” – operațiunea de combatere a contrabandei de persoane, aprobată de UE, lansată în 2015.
În trecut, Meloni nu a ezitat să-i atace pe „globaliști” și „finanțatori”. Dar, adresându-se afaceriștilor italieni, la începutul acestei luni, ea a adoptat un ton mai conciliant, promițând că va echilibra bugetul și va menține cursul trasat de Draghi. La rândul său, prim-ministrul în exercițiu face tot posibilul pentru a-i asigura pe observatori că nava statului va rămâne verticală, chiar și fără el la cârmă. Într-un discurs din august, Draghi a insistat că țarq sa va reuși să își rezolve problemele, indiferent cine este la putere.
O altă constrângere pentru Meloni va fi fondul de redresare al UE, vasul de bani menit să ajute țările să-și revină din criza coronavirusului. Cu Italia alocată pentru a primi cea mai mare plată, se consideră că este puțin probabil ca ea să dorească să pună în pericol relațiile cu Comisia Europeană, care administrează fondul. Deși Meloni s-a angajat să renegocieze condițiile necesare pentru a primi banii, un rezultat mai probabil este că i se va permite să schimbe detaliile acordului, oferindu-i-se o victorie politică, dar nu practică, potrivit unor oficiali UE.
„Știe că, a fi izolată, îi rănește ambițiile și complică orice viitor guvern în care se află!” – a spus Nicoletta Pirozzi, care conduce programul european pentru think tank-ul Istituto Affari Internazionali din Roma, subliniind schimbările aduse pozițiilor lui Meloni cu privire la datoria publică (ea se opune acum solicitărilor de a fi mărită) și NATO (a devenit o mare fană).
„Este o atitudine foarte pragmatică!, a declarat Pirozzi. „Nu are alternative, dacă vrea să se prezinte ca un partener credibil pe scena internațională!”
În interiorul cortului
Moderarea recentă a lui Meloni va fi o liniște rece pentru cei tulburați de părerile ei despre Europa. Se așteaptă ca ea să fie nevoită să guverneze cu aliații ei electorali nesiguri, partidul de extremă dreaptă a lui Matteo Salvini, Liga și Forza Italia, a fostului premier Silvio Berlusconi. Dar, spre deosebire de Salvini, care a fost ministru de Interne în ultimul guvern eurosceptic al Italiei, Meloni nu s-a lăsat la marginea politicii europene. Dorința ei de a lucra cu sistemul, o va pune într-o poziție mai bună, pentru a modela politica din interior.
În politica europeană, Italia a jucat, în mod tradițional, rolul de frate mai tânăr, dornic, al celor grei, care conduc luarea deciziilor: Franța și Germania. Meloni este probabil să se remarce cu o voce diferită. Când se va alătura primei sale reuniuni a Consiliului European, va primi o primire călduroasă din partea altor doi lideri ai ECR, prim-ministrul polonez Mateusz Morawiecki și prim-ministrul ceh, Petr Fiala. „Dacă Meloni va ajunge prim-ministru, acesta va fi un mare impuls pentru ECR!” – a declarat Jan Zahradil, un europarlamentar ceh, care a ocupat funcția de președinte al partidului ECR, înaintea lui Meloni. „Vom fi luați mult mai în serios, ca forță politică relevantă!”
Cel puțin, un guvern Meloni ar însemna că Varșovia și Budapesta vor avea un prieten la Roma, îngreunând UE să le preseze pe probleme precum libertatea presei sau independența justiției. Săptămâna trecută, partidul lui Meloni s-a alăturat PiS pentru a vota împotriva deciziei Parlamentului European de a califica Ungaria drept „nefiind o democrație”.
„Orbán a câștigat alegerile, de multe ori, cu o marjă mare!, a declrat Meloni, justificând votul. „Este un sistem democratic!”
Pe lângă sprijinirea „băieților răi” ai Europei, există riscul ca Meloni să se alăture ea însăși acestora. Programul electoral din 2018 al partidului său a propus o modificare a Constituției italiene, care să privilegieze legislația națională față de legislația UE, o provocare directă pentru Bruxelles. Și, deși nu a inclus propunerea în platforma ei actuală, ea a revenit recent la această temă. „Noi spunem că suveranitatea aparține poporului!”, a declarat ea, în timpul unei apariții la televiziune, luni, 19 septembrie. „Aceasta nu înseamnă părăsirea UE, ci introducerea unor corecții!” – a precizat Meloni.
Dacă există un domeniu în care Meloni nu și-a atenuat retorica, este vorba despre problemele sociale importante, cum ar fi imigrația, avortul și drepturile LGBTQ (membrii seniori ai partidului ei aucontestat recentun desen animat Peppa Pig, pentru că prezintă un urs polar cu părinți de același sex). Acesta este un câmp de luptă pe care Comisia Europeană s-a încurcat cu Polonia, în privința drepturilor LGBTQ, iar Parlamentul European a cerut ca avortul să fie tratat ca un drept fundamental. Este puțin probabil ca Meloni să stea liniștită, dacă aceste eforturi continuă.
De asemenea, s-ar putea conta pe ea să privească în mod nefavorabil încercările de a face presiuni asupra Marii Britanii asupra Brexit-ului și să continue să cultive legături cu aripa Trump a Partidului Republican al SUA. „Trăim într-o perioadă în care tot ceea ce susținem este atacat!” – a declarat Meloni, într-un discurs la Conferința de acțiune politică conservatoare din Florida, la începutul acestui an. „Singurul mod de a fi rebel este să fii conservator!” – a concluzionat ea.
Schimbare la dreapta
Ascendența lui Meloni ar putea avea, de asemenea, implicații importante pentru echilibrul de putere de la Bruxelles, în special în Parlamentul European, dacă ea își poate menține popularitatea până la alegerile din 2024. La rândul său, acest lucru i-ar putea oferi ei și aliaților săi o voce mai puternică în unele dintre cele mai importante decizii de la Bruxelles, inclusiv în alegerea președinților Comisiei și Consiliului European.
Pe lângă propriile forțe, grupurile ECR câștigă influență în Suedia și Spania. Există, de asemenea, posibilitatea ca Meloni să aducă în față partidul Fidesz al lui Orbán, chiar dacă legăturile dintre cei doi lideri s-au răcit, odată cu apropierea lui Orbán de Rusia.
„Relația lor a fost întotdeauna foarte puternică!”, a spus Teresa Coratella, analist pentru think tank-ul Consiliul European pentru Relații Externe. „Nu cred că relațiile au fost total abandonate. Relația rămâne încă!”
O ECR mai puternică ar fi un aliat tentant pentru Partidul Popular European (PPE), cândva dominant, în prezent, cel mai mare bloc politic al Parlamentului European, dar aflat în cădere puternică în preferințele europenilor.
Meloni este deja aliată cu PPE pe plan intern, în parteneriat cu Forza Italia a lui Berlusconi, membru al Partidului Paneuropean, de centru-dreapta. Cu legături similare care au existat în Spania și Suedia, nu ar fi un salt prea mare să reproducem relația pe scena europeană, mai ales dacă octogenarul Berlusconi continuă să se estompeze, lăsând-o pe Meloni să domine partea dreaptă a spectrului politic.
Există, deja, un interes aparent din partea PPE. Comisarul european Margaritis Schinas, ale cărui loialități politice sunt față de PPE, și-afăcut apariția la festivalul de la Atreju de anul trecut, o adunare a tinerilor de dreapta fondată de Meloni în 1998. Și, în august, a fost și liderul bavarez al PPE, Manfred Weber, care și-a depus odată o candidatură pentru Comisia Europeană, ca preşedinte, a vizitat Roma pentru a-și exprimasprijinul pentru partidul lui Berlusconi şi coaliţia lui Meloni, înaintea alegerilor de duminică.
Meloni ar fi, de asemenea, în relații bune cu președintele Parlamentului, Roberta Metsola, un membru conservator al PPE și un aliat al lui Weber. Meloni a venit recent la Strasbourg pentru o întâlnire cu Metsola, a declarat Nicola Procaccini, europarlamentar al „Fraților Italiei”, apropiat de Meloni. „Există o anumită asemănare între cei doi. Este incontestabilă, dar se manifestă în multe moduri diferite”, a spus el. Un oficial din biroul lui Metsola a refuzat să comenteze campania electorală în curs.
Discuțiile despre o potențială alianță s-au răspândit suficient de larg pentru ca Ska Keller, copreședintele de atunci al fracțiunii Verzilor din Parlament, să avertizeze împotriva ei. „Vreau să le spun colegilor noștri din PPE, și în special domnului Weber – aveți grijă cu cine formați parteneriate! Privind la Italia, compromiteți democrația și valorile noastre comune, pentru putere!”, a spus ea. Printr-un purtător de cuvânt, Weber a spus că nu a întâlnit-o pe Meloni când se afla în Italia. „Relațiile cu ECR în Parlamentul European sunt constructive de la caz la caz!”, a spus purtătorul de cuvânt.
În discursul ei de la sfârșitul anului 2020, Meloni le-a cerut aliaților săi din ECR să renunțe la ceea ce ea a descris drept excesul Bruxelles-ului. „Valorile noastre comune, ideea noastră tradițională despre Europa, civilizațiile noastre, sunt amenințate și trebuie să reacționăm!”, a ceclarat ea.
„Avem o oportunitate de aur!”, a adăugat Meloni,, „de a remodela Europa, în viziunea unor oameni precum [fostul președinte francez Charles] De Gaulle și [tatăl fondator al UE] Robert Schuman, care nu visau să construiască un superstat, ci o alianță a statelor naționale, care lucrează împreună.”
Votul de duminică o va aduce, probabil ,cu un pas mai aproape de realizarea acestei ambiții.
TEXTUL DE MAI SUS REPREZINTĂ O TRADUCERE A UNUI ARTICOL DE PE www.politico.eu: https://www.politico.eu/article/veni-vedi-veto-giorgia-melonis-march-on-brussels/
