”Legile justiției” par a acapara, din nou (aparent pe fondul intenției directe, calificate prin scop, a unora), discuțiile referitoare la subiectul ”Justiție”.
Iar aceasta este o împrejurare cel puțin regretabilă, în condițiile în care REALELE PRIORITĂȚI ale ministrului și ministerului de resort ar trebui să fie identificarea și promovarea unor SOLUȚII la REALELE probleme din sistem (în raport de care se ”aude” însă doar o ”tăcere asurzitoare”).
NU auzim nimic, fie și la nivel de principiu, despre nevoia stringentă ca justiția să NU mai fie târâtă în mizeria discursului politic manipulator și ticălos, despre militarea fermă împotrivă reimplicării “serviciilor” în activitatea de urmărire penala și în însăși activitatea de înfăptuire a actului de justiție și despre respectarea deciziilor definitive și general obligatorii ale Curții Constituționale (într-un stat de drept, derapajele (din partea cetățenilor, a oamenilor politici și (mai ales) a magistraților) în acest sens, sunt de nepermis!).
NU auzim nimic despre pași concreți în sensul realizării ”Cartierului Justiției” – prin identificarea surselor naționale și internaționale de finanțare, stabilirea unui calendar ferm pentru finalizarea demersurilor administrative și pentru construirea efectivă a acestuia). Sau măcar despre renovarea/consolidarea/modernizarea treptată a spațiilor în care funcționează instanțele și parchetele (nu știu câți dintre ultimii miniștri ai justiției au fost, personal, prin sediile de instanțe sau de parchete, pentru a percepe în mod direct problemele de infrastructură din sistem).
NU auzim nimic despre soluțiile imediate pentru acoperirea dificitului MARE de personal din instanțe și parchete, în raport de încărcătura de dosare/judecător/procuror (situația fiind îngrijorătoare și la nivel de personal auxiliar).
NU auzim nimic despre principiile și modalitățile procedurale efective, prin care în funcțiile de conducere ale parchetelor de nivel înalt (și la unitățile specializate ale Ministerului Public, deopotrivă) ajung DOAR cei mai buni procurori, în urma unei proceduri de selecție transparente și obiective, în care avizul secției de procurori a CSM să fie respectat (discuția fiind valabilă și la nivel de instanțe de judecată). Spre exemplu, este de notorietate faptul că există încă, la nivel de parchete specializate, procurori care NU au vechimea necesară pentru a funcționa la aceste unități ale Ministerului Public, promovați DIRECT (inclusiv/mai ales) de la parchete de pe lângă judecătorii, unde NU au gestionat vreodată dosare cu o complexitate ridicată (atât în raport de competența funcțională, după materie și după calitatea persoanei, cât și de volumul efectiv de probatoriu al respectivelor dosare) și unde NU aveau/NU puteau dobândi/acumula o specializare în infracțiuni precum cele prevăzute și pedepsite de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
NU auzim nimic în legătură cu regândirea din punct de vedere legislativ a dreptului de pensionare anticipat al judecătorilor și procurorilor (care ar trebui acordat doar în anumite situații excepționale, pe baza unor principii și condiții prealabile), cu consecința menținerii în sistem a profesioniștilor (pentru asigurarea unui act de justiție și de urmărire penală eficient și performant). La fel cum încă NU a fost interzisa (se tot identifică ”portițe”) delegarea judecătorilor/procurorilor în ORICE funcții/demnități publice (în condițiile evidente în care, prin aceste delegări, operează o modificare efectivă a naturii activității/muncii specifice).
NU auzim nimic în legătură cu digitalizarea justiției, în legătură cu implementarea cu celeritate a unor măsuri prin care cetățeanul (ca beneficiar real și final al actului de înfăptuire a justiției) să aibă, spre exemplu, acces electronic la dosar, să primească tot electronic hotărârile judecătorești pronunțate în cauzele în care este parte, etc.
NU auzim nimic despre lupta fermă, concretă și rapidă împotriva criminalității organizate și a corupției reale. Simpla enunțare a ”determinării” personale/instituționale în a ”continua politica de susținere a instituțiilor anticorupție și anticrimă organizată” echivalează cel mult cu abordarea ”urmărim cu atenție și îngrijorare”…
NU auzim nimic (sentimentul public fiind că nici nu se dorește acest lucru!) despre o consultare reală și obiectivă a tuturor entităților (asociații) ale judecătorilor și procurorilor în legătură cu problemele structurale din sistem, pentru a înțelege în mod amplu și real aceste probleme (consultarea continuă doar a unora dintre aceste entități (și, mai ales, în contextul discuțiilor publice referitoare la promovarea unor proiecte de modificare și completare, spre exemplu, a ”legilor justiției”), este de natură să vulnerabilizeze, progresiv și iremediabil, însăși Justiția, în ansamblul ei).
NU auzim nimic despre elaborarea și adoptarea unor modificări legislative care să implementeze deciziile definitive și general obligatorii ale Curții Constituționale și care să transpună la timp și în mod corespunzător legislația europeana în cea națională.
NU auzim nimic despre pași concreți (cu stabilirea de obiective graduale, pe etapă), realizați într-un deplin consens politic național, în legătură cu promovarea acelor modificări legislative care să genereze ridicarea MCV (întrevederile ”de raport” cu diferiți ambasadori NU vor genera atingerea acestui obiectiv)…
Și lista obiectivelor REALE în legătură cu care se ”aude” doar o ”tăcere asurzitoare” dinspre ministrul și ministerul de resort este lungă…
ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL EDITORULUI DE PE www.luju.ro: https://www.luju.ro/nu-auzim-nimic-despre-militarea-ferma-impotriva-reimplicarii-serviciilor-in-activitatea-de-infaptuire-a-actului-de-justitie
