Călin Marchievici
Multe publicații internaționale scriu că, în discursul sau despre ”starea Uniunii”, președinta Comisiei Europene i-a declarat război lui Vladimir Putin. Însă ”declarația de război” a Ursulei von der Leyen nu pare redactată la Bruxelles, la Berlin sau Paris, iar UE nu are nici armele cu care sa pornească într-un asemenea război.
Contextul în care a fost rostit acest discurs este bine redat de economistul Michael Hudson, pe care îl vom cita înaintea remarcilor pe marginea ”Stării Uniunii”.
Michael Hudson: Oficialii UE au devenit interpuși ai NATO!
”Când a vorbit despre «sfârșitul abundenței», președintele Macron s-a referit de fapt la începutul unui program de austeritate al FMI în Europa. Sfârșitul abundenței pentru cei mai săraci 90% dintre oameni înseamnă abundență pentru sectorul financiar. Ei vor face profituri uriașe din toate astea. Gandiți-vă la companiile de electricitate din Europa, care sunt lăsate să stabilească un preț în raport cu cea mai scumpă materie primă. Ei bine, cea mai scumpă materie primă este acum gazul. Așadar, deși multe companii produc electricitate în alt mod – nuclear, hidro, eolian – ele au parte de o creștere mare a prețului.
Finalul abundenței se vede abia atunci când te uiți în partea cealaltă a balanței. Vezi austeritate pentru populație. Se va ajunge ca socialismul european să însemne ”socialismul” Partidului Democrat din America. Asta înseamnă salarii mai mici, oportunități mai mari de creștere a profitului companiilor. Va fi finalul abundenței pentru salariați, însă va fi abundență pentru deținătorii monopolurilor și băncilor. În Anglia, spre exemplu, băncile au cerut barurilor să facă depozite de 10.000 de lire sterline, pentru ca, în cazul în care dau faliment din cauza facturilor la energie, să-și poată acoperi datoriile. Așadar, băncile se asigură că nu vor trebui să trăiască sfârșitul abundenței. Și, cu siguranță, marile companii nu vor suferi.
Din punct de vedere al Statelor Unite – pentru că, în fond, sancțiunile impuse acum de Europa împotriva Rusiei sunt o politică americană – toate astea înseamnă abundență pentru companiile americane, care vor înlocui companiile industriale germane din Europa. Acum, majoritatea oficialilor UE și a oficialilor englezi sunt niște interpuși ai NATO. Politica europeană este condusă acum de NATO. Asta poate să însemne că, prin ”sfârșitul abundenței”, Macron făcea referire la sfârșitul politicii democratice, la sfârșitul social-democrației. Vom ajunge la dispariția tuturor politicilor social-democrate europene și la concentrarea politicii în mâinile a ceea ce putem numi „clasa de la Davos, clasa neoliberală”, sub îndrumare și finanțare americană.
De aceea, în discuțiile cu Europa, Statele Unite au spus că aceste sancțiuni legate de Ucraina sunt doar un prim capitol a ceea ce se va întâmpla în următorii 20 de ani. Miza este restructurarea întregii economii globale. Iar pentru a restructura economia globală așa cum dorește clasa de la Davos, trebuie ca economia să fie unipolară, nu una multipolară. În primul rând, trebuie învinsă Rusia, pentru ca Moscova sa nu poată susține China. Apoi, urmează ca Vestul să înfrunte China, India, Iran, restul Asiei. Pentru asta, americanii trebuie să se asigure că, împreună cu partenerii europeni, pot impune această economie neoliberală financiarizată în întreaga lume.”
Un discurs la Bruxelles, rupt din America războiului rece
În discursul sau despre ”Starea Uniunii Europene”, Ursula Von der Leyen spune că invazia rusă în Ucraina a dus la un război între „autocrație și democrație”, adică șefa Comisiei Europene a reluat marota administrației Biden, doctrina Biden, a luptei dintre democrație și autocrație.
Cum sună un discurs stahanovist din gura unui liberal? A arătat-o Von Der Leyen: ”Atingerea obiectivelor a devenit un motiv de teamă pentru multe companii si gospodării din Europa. Însă europenii fac față cu curaj. Muncitorii din fabricile de ceramică din centrul Italiei au decis să-și mute schimburile cât mai dimineața, pentru a beneficia de prețul mai mic al energiei. Imaginați-vă că părinții pleacă devreme de acasă, înainte să se trezească copiii, din cauza unui război pe care nu l-au dorit”.
Un mare sacrificiu, în viziunea lui Von Der Leyen. Dar reducerea pensiilor decisă de guvernele tehnocrate conduse de foști comisari europeni și bancheri din ultimul deceniu nu au însemnat oare un sacrificiu și mai mare pentru muncitorii italieni? Atunci, Comisia Europeana nu a plâns pe umărul lor. Dar ce se întâmplă cu angajații fabricilor europene ce s-au închis deja din cauza crizei energiei? Ce spune Von Der Leyen despre riscul dezindustrializării Europei, despre care vorbește chiar premierul Belgiei, Alexander de Croo? Nimic.
Dar cum vor vota oare muncitorii italieni care se trezesc mai de dimineață acum? Fratelli d’Italia conduce în sondajele de opinie pentru alegerile de peste o săptămâna. Își va mai arăta Comisia Europeană compasiunea pentru alegatorii acestui partid catalogat de extremă dreapta?
Totuși, Von Der Leyen are o soluție pentru procesele electorale din Europa. Se numește ”pachetul pentru Apărarea Democrației”. ”Nu trebuie să pierdem din vedere modul în care autocrații ne iau în colimator țările. Entitățile străine finanțează institute care ne subminează valorile. Dezinformarea lor se extinde pe internet și în amfiteatrele universităților… Aceste minciuni sunt toxice pentru democrație. Am introdus o legislație pentru monitorizarea investițiilor străine directe în companiile noastre, din motive de securitate. Dacă facem asta pentru economie, nu ar trebui să o facem și pentru valorile noastre? De aceea, am decis să prezentam pachetul pentru Apărarea Democrației. Asta va expune influența străină sub acoperire și finanțările. Nu vom permite cailor troieni ai autocrațiilor să ne atace democrațiile din interior”.
La ce ar putea duce acest pachet pentru Apărarea Democrației? Un exemplu bun poate fi Agenția pentru Apărarea Psihologică din Suedia, înființată recent, în cadrul Ministerului Justiției, cu misiunea de a ”apăra societatea deschisă și democratică, formarea liberă a opiniei publice, libertățile fundamentale și, în cele din urmă, independența”. Un scop nobil, pentru care însă serviciile secrete suedeze își pot extinde legal influența în mai toate sferele vieții sociale și politice din țară. Agenția din Suedia a funcționat cu motoarele turate înaintea alegerilor de săptămâna trecută, dar partidul cu cea mai importantă ascensiune a fost, totuși, Democrații Suediei, și el, considerat de extremă dreapta.
În discursul său, von der Leyen a făcut o plecăciune în fața statelor central și est-europene, dar, în primul rând, în fața SUA. ”Ar fi trebuit să ascultăm vocile din interiorul Uniunii – în Polonia, în țările baltice, în toată Europa Centrală și de Est”, a spus președinta CE, cu referire la opoziția est-europenilor și a SUA la extinderea legăturilor energetice cu Rusia.
Cum crede Ursula von der Leyen că va trece UE peste criza energiei? Printr-o raționalizare a energiei electrice, despre care, însă, nu a detaliat nimic. Președinta CE a vorbit și despre plafonarea prețurilor, însă statele UE nu au ajuns la nici un acord. A arătat că facturile pentru cetățeni vor fi compensate din banii adunați prin taxarea veniturilor mari ale companiilor energetice. Dar ce capital va mai rămâne pentru investițiile în noi surse de energie? Nici un răspuns din partea CE. CE dorește să decupleze prețul gazelor de cel al energiei? De ce materie sau materii prime va fi însă legat prețul curentului electric? Nici un răspuns.
Von der Leyen a anunțat că UE pregătește o lege pentru materiile prime de importanță critică, o lege care va identifica proiectele strategice, va examina lanțul de aprovizionare, de la extracție până la rafinare, reciclare, astfel încât UE să nu importe asemenea materii prime din țări cu regimuri autocratice. Însă 90% din metalele rare și 60% in rezervele de litiu sunt în China! Von der Leyen a arătat că, în urmă cu cinci ani, UE a lansat așa-zisa Battery Alliance, pentru a construi în Europa două treimi din bateriile de care este nevoie în UE. Când se va ajunge aici, dacă au trecut deja cinci ani? Președinta CE a arătat că, anul trecut, a anunțat legea europeana a semiconductoarelor și construcția primei ”gigafabrici” de cipuri, ”a cărei construcție va începe în următoarele luni”. Așadar, ani de zile până la începerea producției. Președinta CE nu a uitat de importanța Africii, cu materiile sale prime, și de planul de investiții Global Gateway pentru Africa. Planul acesta a fost deja considerat de mulți economiști nu numai tardiv, ci și o glumă, în comparație cu investițiile chineze.
Discursul Ursulei von der Leyen a fost unul puternic, avântat, despre construirea unei adevărate economii de război europene, dar i-au lipsit argumentele. Președinta CE ne-a transmis că UE va duce pe mai departe un război economic dur cu Rusia, însă nu a spus nimic despre spaimele industriașilor germani că industria auto a țării se va prăbuși din cauza războiului împotriva motorului termic și a tehnologiilor deja depășite moral, pe care această industrie se sprijină. Președinta CE nu a spus nimic despre faptul că prosperitatea europeană (cea despre care președintele Franței declara recent că dispare acum din UE) s-a bazat pe o politică pur mercantilă, prin care marile forțe economice europene exportau scump, în China, produse fabricate cu gaze ieftine din Rusia, utilizând forță de munca ieftină din țările estice în care s-a extins hegemonia lor economică. Un asemenea model nu este compatibil cu statutul de mare putere, la care pare să aspire Bruxellesul.
Știind că UE nu are forță pe măsura ambițiilor, președinta CE s-a limitat sa le înșire pe acestea din urmă, fără expunerea vreunui plan pentru atingerea lor. Europa va avea de înfruntat o criză a energiei ce va dura ani de zile și care va fi dublată de costurile pe care le va presupune înarmarea, în vreme ce producția industrială va fi în declin. În timp ce von der Leyen își ținea discursul, Armenia și Azerbaidjan reluau luptele pentru Nagorno-Karabah, care aduc față în față Rusia și un stat NATO, Turcia. Imediat după discursul președintei CE, Ucraina a propus ca UE și SUA să ofere Kievului garanții de securitate fără aderarea la NATO, iar Rusia a reacționat, arătând că asta ar duce lumea spre un război nuclear. Este unul dintre acele contexte în care, dintre toate ambițiile Comisiei Europene, singurele ce se pot concretiza sunt cele legate de controlul „narațiunii” și cenzură – adică pachetul pentru Apărarea Democrației și eventuale ”agenții pentru apărarea psihologică” în țările membre UE. Ele vor avea grijă ca ”muncitorii care pleacă mai devreme la lucru, din cauza unui război pe care nu l-au dorit”, să voteze ”corect”, consumând mai puțin si plătind mai mult.
ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL EDITORULUI DE PE www.cotidianul.ro: https://www.cotidianul.ro/von-der-leyen-stahanovismul-democrat-liberal/
