SORIN ROȘCA STĂNESCU
Vă asigur că mă voi referi, în ceea ce urmează, la adevărata securitate. La securitatea care îi garantează cetățeanului o viață demnă. Nu voi ceda, de această dată, tentației de a mă referi la securitate ca poliție politică. La instituțiile securității pe care le avem, pe care le finanțăm la greu și care, nu de puține ori, se substituie statului și instituțiilor constituțional alese și desemnate. Și care, din păcate, uneori, în cârdășie cu grupuri mafiote interne și externe și sub umbrela parteneriatelor strategice, trădează interesul național și împing România la un statut non-suveran. Ei bine, de această dată, voi vorbi despre adevărata securitate.
Adevărata securitate este securitatea cetățeanului. Din mai multe perspective. Securitatea care-i garanează o viață demnă și sigură. Și un viitor pentru el și urmașii săi. Care sunt cei 12 stâlpi ai securității?
1. Securitatea sanitară. Ea nu trece pe primul plan, doar fiindcă ne-am confruntat și încă ne confruntăm cu o pandemie. Ea definește ansamblul măsurilor pe care statul trebuie să le ia, pentru a garanta securitatea tuturor categoriilor de populație. Din acest punct de vedere, fără a mai intra în alte detalii, întrucât ele sunt cunoscute, ne confruntăm cu o mare vulnerabilitate.
2. Securitatea alimentară. Cât de ciudat este, dacă nu care cumva de-a dreptul scandalos, să trăiești într-o țară despre care se spune că este „Grădina Maicii Domnului” și care, din punct de vedere alimentar, ne oferă tot ceea ce este necesar, și totuși ,să existe un procent important din populație lipsit de cele mai elementare mijloace de subzistență. Cât de umilitor este ca, din veniturile mici, cele mai mici din Europa, raportate la produsul intern brut, românii să fie siliți să aloce cele mai mari sume de bani pentru a supraviețui, sub aspect alimentar. Este a doua mare vulnerabilitate.
3. Securitatea socială. Țesutul social al unei națiuni, fibra ei socială, sunt fundamentale. Atunci când se creează grave inechități între diverse categorii sociale și de vârstă, securitatea cetățeanului este pusă în pericol. Și pot fi generate crize, convulsii sau chiar explozii sociale, care, la rândul lor, declanșează crize politice extrem de costisitoare. Din nou, avem o vulnerabilitate.
4. Securitatea educațională. Așa numita „Românie educată”, către care au aspirat, pe bună dreptate, toți înaintașii noștri. Nici nu știu dacă securitatea educațională nu este cumva cea mai importantă. Dacă nu, care cumva, ea este începutul începutului. Iar „România educată”, a fost transformată într-o butaforie. Chiar de către cel care s-a angajat să ne conducă prin deșert la acest obiectiv. În loc să atenueze, președintele Klaus Iohannis a agravat această vulnerabilitate de securitate.
5. Securitatea fizică. Îi putem spune și habeas corpus, conform unei expresii consacrate în dreptul roman. Cetățeanul nu trebuie să se afle în pericol, din punct de vedere fizic. El trebuie, sub toate formele, protejat, de orice tip de agresiune. Inclusiv de agresiunea forțelor de ordine. Dacă ajunge să fie suspectat, anchetat și judecat sau chiar condamnat, acestui cetățean trebuie să i se garanteze întotdeauna și în orice condiții, integritatea fizică. Și aceasta este o vulnerabilitate de securitate.
6. Securitatea energetică. Despre care se vorbește insistent în această perioadă de criză. Criza nu ne-o creează doar alții. Ne-o creăm noi înșine. În România, criza energetică a fost declanșată înainte și fără vreo legătură cu războiul din Ucraina. A fost declanșată chiar de către responsabilii statului pentru energie. Dacă nu ai energie îndestulătoare, în sensul larg al cuvântului, nu mai ai nimic. Nu supraviețuiesc nici gospodăria și nici economia. Suntem unul dintre statele extrem de bogate sub aspect energetic. Dar traversăm, totuși, o criză energetică. Este o mare vulnerabilitate.
7. Securitatea ecologică. Adevărații patrioți își iubesc și își protejează pădurile. Și apele. Și întreg mediul în care trăiesc. Adevărații patrioți, adevărații luptători pentru securitatea națională, refuză să defrișeze pădurile, să risipească și să contamineze apa, solul și subsolul, și să infesteze aerul pe care-l respirăm. Nu se întâmplă acest lucru în România.
8. Securitatea culturală. Una este educația, unde nu a fost înregistrat nici un progres în ultimii ani, ci dimpotrivă, crește vertigios numărul analfabeților funcționali, dar și numărul analfabeților analfabeți, în condițiile în care sporește abandonul școlar, și alta este educația culturală. Un stat care nu-și finanțează cultura, este nu neapărat un stat mort, dar, cu certitudine, un stat muribund. În această situație ne găsim.
9. Securitatea instituțiilor democratice. Prima condiție pentru a avea instituții democratice adevărate, este ca ele să fie funcționale. Nu, doar, decorative. Dacă mimăm democrația și nu o practicăm, dacă nu încurajăm schimbul și confruntarea de idei, ci le inhibăm, atunci nici democrația nu funcționează, nici măcar la parametri minimali. Deficitul de democrație blochează motoarele interne, care asigură funcționarea unei societăți. Iar civilizația, atâta câtă e, moare.
10. Securitatea juridică. Justiția există nu pentru a-l opresa, ci pentru a-l proteja pe cetățean. Pentru a-i garanta o viață normală. Nu pentru a constrânge, ci pentru a asigura libertatea de inițiativă a societăților comerciale. Justiția, de aceea, nu trebuie să fie opresivă. Și, cu atât mai puțin, nedreaptă. Statul de drept nu trebuie să se transforme într-un stat nedrept.
11. Securitatea în materie de drepturi și libertăți fundamentale. În România, este alterată. Garanții constituționale, există. Dar, dincolo de garanțiile constituținale, mecanismele pe care le-am creat la nivelul statului, funcționează alandala. Nu garantează și nu apără drepturile și libertățile fundamentale ale omului. La capitolul libertăți, inclusiv atunci când este vorba despre libertatea presei, a cuvântului, a opiniei și a întrunirilor, suntem deficitari.
12. Securitatea națională. Ei bine, acesta ar trebui să fie corolarul. Sub această umbrelă, ar trebui plasate toate felurile de securitate, inclusiv securitatea economică. Dar cum să afirmi că nu ești deficitar la capitolul siguranță națională, când, rând pe rând, ai sacrificat cele mai valoroase elemente din ceea ce asigură arhitectura suveranității statului?
Prin urmare, le atrag atenția tuturor decidenților politici că adevărata securitate înseamnă să-ți iubești și să-ți servești poporul. Să faci totul pentru a conserva suveranitatea statului și pentru a dezvolta, în deplină libertate, personalitatea fiecărui individ. În România, deficitul de suveranitate este cronic. Și, din acest motiv, suntem amenințați cu disoluția. Iar nici una dintre instituțiile plătite din bani publici ale securității naționale nu ne va putea salva.
Și încă ceva. Multe dintre vulnerabilitățile reale de securitate, dacă nu care cumva toate, ar fi diminuate, sau pur și simplu nu ar mai exista, cu condiția să aplicăm Constituția și legile statului, așa cum sunt ele. Chiar și fără a le perfecționa.
ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL EDITORULUI DE PE www.inpolitic.ro: https://inpolitics.ro/cei-12-stalpi-ai-securitatii_1838201553.html
